Arsenie Boca a fost mai mult decât un preot pentru poporul român, a fost un ma...

În cele ce urmează vom vorbi puţin despre cel ce a fost părintele Arsenie Boca…

Dincolo de aspectul religios, căci a fost preot cunoscut de atâta lume din ţara asta, cred că despre Arsenie Boca se poate vorbi doar la modul cel mai corect cu putinţă. Deşi a fost preot, s-a situat cu mult deasupra unei asemenea poziţii clericale, chiar dacă ortodoxia românească nu a catadicsit să-i acorde importanţa cuvenită, aşa cum ar fi trebuit. Despre prezicerile sale ce pot fi considerate chiar profeţii şi despre rezultatele sale asupra oamenilor s-au scris cărţi, şi au vorbit şi alţi oameni, sute şi probabil mii, care l-au cunoscut de-a lungul vieţii sale. Aşa că nu are rost să mai scriem şi noi aici din nou. Dar merită să aducem lumină asupra unui aspect mult mai important decât haina monahală pe care purtat-o Arsenie Boca în existenţa sa ca preot.

 

 

 

 

 

 

Felul în care se purta cu toţi cei care veneau la el, precum şi modul în care răspundea provocărilor în anii de tristă amintire ai comunismului, adică cu multă blândeţe şi povăţuire chiar şi către cei care erau răi şi proveneau din sistemul comunist de atunci, ne face să-l considerăm de-a dreptul un maestru christic. Ca să nu mai spunem de minunile şi clarviziunile pe care le avea şi le spunea oamenilor atunci când veneau la el pentru o binecuvântare sau pentru spovedanie.

Cuplul care s-a căsătorit, deşi Arsenie Boca nu i-a binecuvântat

Spovedania la Arsenie Boca nu era ca la orice preot, căci el ştia dinainte cu ce păcate veneau oamenii la el şi le spunea despre ele înainte ca oamenii să deschidă gura şi să apuce să-şi spună păsul. Din multele spuse despre Arsenie Boca, de către numitul părinte Pantelimon de la mănăstirea Ghighiu, luăm un exemplu simplu şi concret. Au venit odată la părintele Boca doi tineri care păreau a fi o pereche ce voiau să se căsătorească, şi doreau binecuvântarea de la el. Arsenie Boca le-a spus să nu se căsătorească, deoarece sunt fraţi – el şi ea, şi vor pătimi foarte mult dacă vor face acel pas. Cum este şi firesc, oamenii de obicei fiind încăpăţânaţi şi neascultători ca specie, cei doi tineri s-au căsătorit şi au făcut trei copii, unul surdo-mut şi ceilalţi doi îndrăciţi. Adică altfel spus copii care parcă-l aveau pe necuratul în ei. Cine ştie dacă cei doi tineri au înţeles în ce sens erau fraţi, poate chiar erau. Cert este însă că Arsenie Boca le-a spus adevărul.

Despre acest om christic se spunea că nu se supăra pe nimeni, ci atunci când era mâhnit de faptele urâte ale unora sau altora, se încrunta puţin la chip, semn că îl deranja totuşi îndărătnica fire umană. Când cineva greşea şi venea la Arsenie Boca, acesta nu-l certa şi nici nu ridica vocea la cel vinovat, cum fac majoritatea preoţilor din ziua de azi, ci acel om era privit de către părintele Boca într-un anume fel. Şi cine ştia că era vinovat, era privit de către părinte în aşa fel încât părea că nimic nu putea rămâne ascuns privirii sale. Cum se zice azi, citea în cei vinovaţi ca într-o carte, şi există la ora actuală oameni în România, evoluaţi spiritual şi care sunt totuşi simpli, a căror privire trece prin oameni ca şi când priveşte în ei şi dincolo de ei, citindu-i pe de-a-ntregul.

Arsenie Boca nu le permitea tuturor să-i sărute mâna

Altă dată Arsenie Boca a fost întrebat de ce unora le permite să-i sărute mâna când veneau la el şi altora nu le permitea, fiind cunoscut faptul că părintele se ferea întotdeauna să fie idolatrizat de către oameni, toţi înghesuindu- se să-i sărute mâna ca unui foarte înţelept duhohvnic. Iar el a răspuns aşa despre cei pe care-i lăsa să-i sărute mâna: „Aceştia mă văd pentru ultima oară”. Adică părintele Boca ştia că acei oameni pe care-i lăsa să-i sărute mâna în semn de respect erau din cei care se opuneau comunismului şi care mai târziu au fost omorâţi în diverse împrejurări. Faptele sale şi capacitatea sa de a profeţi evenimente viitoare sunt cunoscute.

Profeţiile lui Arsenie Boca

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Această profeţie a fost valabilă mereu de atunci încoace.

Iar o alta sună aşa: “Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”. Aceasta era o profeţie făcută în 1940, şi iată că trăim o epocă post comunistă în care steaua cu şase colţuri, cum spunea el, simbolul anarhiei probabil, a cuprins lumea şi a dus-o la un apogeu al urâciunii şi deznădejdii aproape peste tot pe Pământ. Prin tot ceea ce a făcut Arsenie Boca atât cât a trăit pe acest Pământ, a luminat într-un întuneric al conştiinţelor umane, şi el ne ajută chiar şi de dincolo, şi încă mai bine şi mai mult precum el însuşi a spus-o. Tocmai de aceea prin viaţa lui exemplară dar totuşi încărcată de mari suferinţe pentru oameni, el poate fi considerat şi este un maestru christic. Şi întotdeauna să ne amintim povaţa lui: “Cine are minte, să ia aminte!”

Cornel Nicula