Care sunt cauzele psihologice ale apetitului în exces?

Ce reprezintă apetitul în exces?

Hrana reprezintă viaţa şi este, în egală măsură, legată de ideea de plăcere, de bucuria de a trăi. Hrana îmi satisface nevoile fizice şi emoţionale, iar un exces poate să însemne că eu îmi doresc să am mai multă viaţă în mine, să umplu un vid interior. Apetitul în exces demonstrează o insatisfacţie profundă legată de dragoste, o foame de dragoste (sau o sete de dragoste ), o nevoie de a diminua o tensiune sau pur şi simplu o ocupaţie pentru a nu mă gândi la alte lucruri.

Apetitul în exces demonstrează că îmi judec sever propriile emoţii. Evit să mă uit în interiorul meu şi găsesc în hrană acel sentiment de libertate şi de satisfacţie dat de dorinţele mele. Dacă sufăr de hipoglicemie, aceasta este determinată de lipsa de bucurie din viaţa mea. Sau, dacă am o dorinţă excesivă pentru dulce, aceasta îmi arată o nevoie evidentă de tandreţe şi afecţiune. La copii este foarte uşor să recunoşti carenţele lor afective atunci când ei îşi doresc numai dulciuri. Indiferent dacă sunt un copil sau un adult, întotdeauna inima mea de copil este cea lezată şi dornică de mai multă dragoste, de mai multă afecţiune.

Ce ar trebui să fac pentru a-mi reduce apetitul?

• În primul rând, să conştientizez că mâncatul în exces înseamnă dorinţa de recompensă sau de consolare. Şi cu această ocazie să mă gândesc ce aş putea să fac pentru mine pentru a mă recompensa, altfel decât mâncând în exces. Poate mă simt satisfăcut de o plimbare în parc, de o discuţie cu un prieten, de un film bun sau o carte interesantă; până şi shoppingul este mai bun decât mâncatul în exces.
• În al doilea rând să îmi analizez relaţia de cuplu. Să conştientizez care sunt nevoile mele şi în ce măsură sunt satisfăcute de partenerul meu de cuplu şi să port o discuţie sinceră, deschisă despre ce am eu nevoie de la el şi ce are el nevoie de la mine. Să fiu deschis în faţa dragostei pentru a găsi un echilibru, o comunicare veritabilă, o recunoaştere a mea, un schimb între ceea ce sunt şi ceea ce am nevoie.
• În al treilea rând să fiu conştient că apetitul meu se echilibrează o dată cu echilibrarea mea din punct de vedere emoţional. Dacă nu pot să mă echilibrez singur din punct de vedere emoţional, să apelez la un psihoterapeut specializat în probleme de greutate pentru a-mi rezolva uşor şi eficient problemele cu care mă confrunt.

Mihaela Popa