Care sunt diferențele dintre fenomenele Poltergeist și bântuire?

Pasionații de paranormal își vor fi dat seama, citind despre nenumărate cazuri de “ploi de pietre” și despre castele sau case bântuite, că între cele două fenomene – “poltergeist” și “bîntuire” – există foarte multe asemănări, nu de puține ori fiind necesară o analiză temeinică și derulată pe o perioadă de timp îndelungată, pentru a atribui straniile manifestări uneia sau alteia dintre cauze.

Cum recunoaștem un agent inductor?

Această problematică este foarte spinoasă, deoarece, pe când unii investigatori sunt de părere că fenomenul “poltergeist” nu are absolut nici o componentă spiritistă, reprezentând exclusiv o formă necunoscută de manifestare a puterii creierului uman, parapsihologii “de modă veche” sunt înclinați să atribuie declanșarea acestui fenomen tot unei entități spirituale din altă dimensiune (“lumea de dincolo”?), entitate făcând parte din aceeași clasă cu spectrele care-i îngrozesc pe locatarii unei case bântuite. Desigur, fiecare tabără își are argumentele ei, dar indiferent care ar fi natura factorului ce declanșează enigmaticele fenomene, să notăm că se poate face totuși o diferențiere între un caz de “poltergeist” și unul de “bîntuire”.

Astfel, în cvasitotalitatea cazurilor de “bântuire”, spectrul care nu-și poate afla odihna veșnică este observat, fie sub forma unei apariții cețoase, fie “în carne și oase”, așa cum a fost persoana respectivă atunci când trăia, în vreme ce, în cazurile de “poltergeist” relatările privind vizualizarea unor asemenea apariții lipsesc aproape complet. Totodată, “poltergeist”-ul este intrinsec legat de o anumită persoană în viață, numită ”agent inductor”.

Ce este un agent inductor? În general,  un copil aflat la vârsta pubertății, cu preponderență o fată introvertită (așa-numita “naugthy girl” – fetiță “necrescută”, după părerea cercetătorului englez Frank Podmore) aflată în preajma primei menstruații – transformările fizice și psihice majore produse în acest moment “critic” fiind, în opinia majorității cercetătorilor, principala cauză a declanșării ”furtunii”. Dar s-a observat că nu numai copiii aflați la pubertate, sau adolescenții cu tulburări de personalitate pot juca rolul de agent inductor al fenomenului “poltergeist”, ci și persoanele mature, care suferă însă de epilepsie sau au un handicap psihic mai mult sau mai puțin evident.

Au existat cazuri când manifestări tipice de “poltergeist” au fost semnalate în prezența unor suferinzi de schizofrenie. De asemenea, s-a observat că activitatea de tip “poltergeist” începe imediat după ce un membru al familiei în casa căreia se produc enigmaticele fenomene decedează, de obicei în condiții dramatice (moarte violentă) ori este victima unui accident grav. Nu puține au fost cazurile în care și divorțul celor doi membri ai cuplului a provocat traume psihice copiilor lor, “ajutînd” astfel debutul fenomenului.

Diferența esențială  – factorul timp

Spre deosebire de poltergeist, unde manifestările stranii par să însoțească agentul inductor – chiar și dacă acesta pleacă la zeci sau sute de kilometri distanță de locuința lui, bântuirile” se limitează strict la locul unde defunctul al cărui spirit este semnalat, a trăit sau a murit. Condițiile decesului sunt foarte importante, pentru că un sfârșit violent implică de multe ori o “bântuire”, care poate fi singulară (case și castele bântuite, cu precădere în Marea Britanie), dar și colectivă – pe câmpul din Anglia unde s-a dat bătălia de la Marston-Moor se spune că s-ar auzi și astăzi zgomotele bătăliei și urletele muribunzilor. Diferența esențială dintre “poltergeist” și “bântuire” rămâne însă cea legată de factorul timp.

“Bântuirile” se pot manifesta timp de ani, decenii și chiar secole, din pricina faptului că un eveniment dramatic din trecut și-a imprimat “amprenta energetică” asupra locurilor respective, pe când “poltergeist”-ul este, susțin parapshiologi care au studiat ani de zile acest fenomen bizar, strict legat cauzal de o “criză a vârstei pubertății”, el cunoscând variații ale intensității pe o perioadă relativ scurtă de timp – în general de câteva săptămâni sau luni, cu întreruperi. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere și efectele asupra martorilor. Pe când “bântuirile” nu fac altceva decât să-i îngrozească pe locatarii caselor respective, lipsind cu desăvîrșire amenințările de ordin fizic, martorii fenomenului “poltergeist”, și în primul rând agentul inductor, nu sunt la fel de norocoși. Numărul cazurilor în care au fost semnalate loviri sau răniri – niciodată însă grave! – ale persoanelor aflate în case asupra cărora se abat “ploi de pietre” este foarte mare. Asta fără să mai vorbim de mușcăturile, zgârieturile și chiar încercările de strangulare pe care agenții inductori le suferă (edificator este celebrul caz al Eleonorei Zugun, ale cărei răni i-au înspăimântat pînă și pe preoți, determinându-i să creadă că ar fi produse de “forțe demonice”).

 Tudor Gabriel