Care sunt mecanismele de supravieţuire şi reproducere a virusilor şi cum ne a...
Ce se întâmplă când noi consumăm alimente tratate cu atâtea E-uri?
Cercetările din ultimele decenii în domeniul genomului uman au pus în evidenţă faptul că în zestrea genetică a omului există mai multe virusuri aflate în stare latentă sau chiar inactive, a căror vechime a fost estimată la circa 19 milioane de ani. Vă daţi seama că Illuminati ştiu şi ei asta şi tocmai din acest motiv veţi vedea de ce au inventat E-urile pe care marile corporaţii le-au introdus în alimente. Pentru a înţelege clar cum acţionează un virus, de oricare tip ar fi acesta, este necesar să ne referim la câteva aspecte principale ale acestor microorganisme. Aşa cum a stabilit ştiinţa modernă, virusurile reprezintă cea mai răspândită formă de viaţă de pe Pământ, întrecând ca număr orice specie de vieţuitoare de pe planetă. Modul în care acţionează virusurile, atunci când au condiţiile prielnice într-o anumită zonă a organismului, este destul de ingenios, în sensul că poate intra în celulă şi se foloseşte de metabolismul acesteia pentru a-şi multiplica numărul. Practic este ca diviziunea celulară dar efectul este neplăcut, pentru că vorbim aici de virusuri. Odată ce îşi produce un număr suficient de copii, virusul respectiv forţează celula sau grupul de celule să schimbe programul pe care l-a avut până atunci, şi astfel acele celule trec pe un alt program care diferă complet de programul celular al corpului provenit din ADN.
Este un mecanism de piratare foarte interesant, deoarece după cum se ştie ADN-ul este continuu reparat de către enzime, acestea având rolul permanent de a merge peste tot în organism reparând zonele deteriorate. Virusurile provoacă prin parazitare blocarea acestui mecanism de reparare, astfel încât acele celule care îşi schimbă programul se numesc celule degenerate şi efectul lor este ceea ce se cunoaşte sub denumire de cancer sau tumori. Adică o proliferare a unui grup de celule din organism care şi-au schimbat programul de funcţionare. Aparent am putea să ne întrebăm: dacă enzimele repară tot ceea ce este stricat, atunci de ce nu pot repara şi ceea ce parazitează virusurile în celule? Răspunsul la o asemenea întrebare nu putea fi explicat până de curând când, în urma unor cercetări mult mai minuţioase s-a descoperit ceva extraordinar.
S-a descoperit că virusurile au şi ele un sistem imunitar propriu!
Echipa de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universităţii Tuffs din Statele Unite ale Americii, condusă de către profesorul Andrew Camilli, a descoperit pentru prima dată în istoria ştiinţei moderne că virusurile au şi ele un sistem imunitar! Deşi toţi cercetătorii erau unanim de acord la nivel mondial că virusurile nu sunt fiinţe vii, echipa lui Camilli a avut surpriza să constate că, după infectarea microbului holerei cu un anumit tip de virus numit bacteriofag, acesta fură practic sistemul imunitar al microbului, însuşindu-şi-l ca şi când ar fi al său. Culmea e că sistemul imunitar furat este complet funcţional în interiorul virusului bacteriofag. Unul dintre cercetătorii echipei, Kimberley Seed, a studiat secvenţele de ADN extrase din virusurile bacteriofage care fuseseră introduşi în microbul holerei, mostrele respective provenind de la pacenţi bolnavi de holeră din Bangladesh.
Astfel a descoperit gene asociate cu un sistem imunitar funcţional, de un tip care mai fusese întâlnit doar la anumite bacterii. Pentru a verifica descoperirile, cercetătorii au utilizat virusuri bacteriofage cărora le lipsea sistemul imunitar adaptabil, infectând cu ei o nouă tulpină de vibrion al holerei, care este în mod natural rezistentă la acţiunea acestor virusuri bacteriofage. Aceştia au fost incapabili să se adapteze şi să distrugă tulpina bacteriană respectivă. În faza următoare, oamenii de ştiinţă au infectat aceeaşi tulpină de bacterie a holerei cu un virus bacteriofag care avea un sistem imunitar şi au observat că bacteriofagul s-a adaptat rapid şi a dobândit capacitatea de a distruge tulpina bacteriană. Acest rezultat dovedeşte că sistemul imunitar al virusului este complet funcţional şi adaptabil. Ceea ce duce fără îndoială la o primă concluzie în ceea ce priveşte posibilitatea de a folosi virusurile în care se pot introduce segmente de sistem imunitar, cu scopul de a ataca de exemplu o zonă din corp unde s-au format tumori cauzate de un alt tip de virus sau de către anumite tipuri de bacterii.
În viitor se pot utiliza virusuri pentru a distruge alte virusuri sau bacterii
Contele Incappuciato
