Cataracta netratată poate genera viziuni de fantome?
La ora actuală, aproape jumătate din populația țărilor civilizate susține cu tărie existența fantomelor și nu puțini sunt aceia care afirmă că ar fi și întâlnit asemenea creaturi. Majoritatea contactelor au loc în timpul nopții sau la orele înserării, rareori prezența „stafiilor” fiind raportată ziua. Aparițiile sunt terifiante și martorii rămân realmente îngroziți în urma acestor întâlniri, având convingerea că au primit vizita unor creaturi din ”lumea de dincolo”.
De ce doar anumiți oameni văd stafii?
Oamenii de știință susțin însă că nu este nici pe departe vorba de așa ceva, ci mai curând de iluzii optice, provocate în creierul subiecților de anumite boli oculare. Astfel, o echipă de oftalmologi de la Royal London Hospital a realizat un inedit studiu asupra unui lot de pacienți voluntari. Specialiștii britanici au remarcat că umbrele și semiîntunericul copleșesc imaginile reale receptate de scoarța cerebrală prin intermediul ochilor și ”păcălesc” creierul, care are tendința de a fabula, generând lucruri care nu există. În anumite contexte, pacienții vor avea tendința să vadă, în semiîntuneric, siluete fantomatice, pe care doar și le imaginează, întrucât în realitate nu există. Mai mult decât atât, cu cât persoanele respective erau mai încredințate că au văzut fantome, cu atât degradarea vederii lor se accentua. Oftalmologii britanici sunt de părere că aparițiile de fantome ar putea fi chiar un prim semn al instalării cataractei, boală care, netratată la timp, poate duce la orbire.
Oamenii care suferă de cataractă, chiar și într-un stadiu incipient, susțin că văd în fața ochilor siluete umane cețoase, dar uneori și apariții stranii, precum trupuri decapitate, care trec prin fața lor, aparent haotic.
După operația de cataractă, fantomele dispar!
Cum se explică acest fenomen straniu? În opinia oftalmologilor londonezi, atunci când oamenii încep să-și piardă vederea, creierele lor nu mai primesc la fel de multe imagini ca de obicei și atunci eliberează din memorie imagini vechi, depozitate în străfundurile minții, care par subiectului la fel de reale ca și imaginile autentice. Asemenea experiențe par să aibă loc mai ales când oamenii respectivi se află singuri, într-un mediu familiar, liniștit sau când merg, seara, la culcare. Lipsa de imagini din acest context determină creierul să emită fantasme, pe care ochii le consideră ca fiind reale. Că ipoteza ar putea fi veridică o dovedește faptul că, printre cazurile studiate la Royal London Hospital au fost și cele ale unor persoane în vârstă, care susțineau că ar fi vizitate de rude decedate. După ce au suferit intervenții chirurgicale de îndepărtare a cataractei, asemenea experiențe au încetat brusc.
Pe de altă parte însă, susținătorii ipotezei conform căreia fantomele ar fi, de fapt, entități reale, venite din alte lumi, contrazic teoria savanților britanici, afirmând că în literatura de specialitate există mii de cazuri de apariții de stafii în care martorii aveau o vedere excelentă sau se aflau la vârsta adolescenței, vârstă la care cataracta nu apare (boala fiind fie congenitală, și manifestată încă din fragedă copilărie, fie apărând la vârsta a treia). Așadar, cine are dreptate? Precum și în privința multor altor fenomene legate de parapsihologie, s-ar putea ca și în acest caz, adevărul să fie undeva la mijloc…
Tudor Gabriel
