Ce este reţeaua cristică cristalină şi cum afectează planeta din punct de v...

Iată că vorbim din nou despre Energia Cristică ce există în Univers. Rolul acesteia în toate lumile în care a fost structurată şi modulată a fost şi este acela de a forma o vastă formaţiune energetică şi spirituală, care să înalţe Conştiinţa Logosului Galactic, care are rolul de a purifica întreaga galaxie de elementul negativ a ceea ce se cheamă rău.

Aţi citit în paginile revistei noastre despre structura Fraternităţii Albe Universale şi despre contrapartea sa, aşa zisa ierarhie a întunericului ce se întinde mult în spaţiul cosmic al Căii Lactee. Acum vom face o escală pentru a înţelege ce se întâmplă pe planeta noastră în acest sfârşit de Apocalipsă.

Când au apărut primele elemente ale matricei cristice?

După prima catastrofă atlantă, când energia iubirii a fost atacată de către elementele insidioase ale întunericului, entitatea care se numea Thoth şi gruparea de Maeştri Înălţaţi care se aflau la vremea aceea pe planetă, au trecut la derularea unui proiect extrem de important. Ei trebuiau să ancoreze energia Conştiinţei Cristice în această zonă de galaxie. Era necesară construirea Matricei Cristice, cu ajutorul căreia să adune din planurile spirituale înalte energia specifică acestui proiect. Pentru a reuşi aşa ceva au realizat în zona Egiptului o operaţiune derulată cu tehnologie foarte avansată bazată pe folosirea cristalelor aduse din Sirius. Astfel au creat un vortex energetic cu ajutorul căruia energia emisă de Flacăra Vieţii din templul Amenti se conecta cu toate punctele de energie sacră din lume, datorită schemei de geomanţie configurată pe suprafaţa întregii planete cu zeci de mii de ani în urmă. Maeştrii Orionului din Sirius împreună cu Thoth – Jemmanuel au reuşit astfel să calculeze în cât timp, datorită Matricei Cristice, omenirea se va ridica spre dimensiunile superioare, către Energia Cristică. A fost estimat, de atunci din trecutul atât de îndepărtat, intervalul 1996-1998 din actualul ciclu cosmic de 26.000 de ani ca perioadă tampon pentru urcarea mentalului omenirii pe nivele superioare ale planului astral, operaţiune pregătitoare necesară pentru accesarea după finalul ciclului cosmic a celei de-a cincea dimensiuni.

Evoluţia omenirii, între distrugere şi ascensiune?

Poate o să vi se pară ciudat, dar în 1972 omenirea ar fi trebuit să dispară. Cum aşa? Maeştrii Orionului, civilizaţie ce poate fi considerată una din părinţii noştri, au prevăzut cum va evolua steaua centrală a sistemului nostru solar, adică Soarele. Către sfârşitul actualului ciclu cosmic, în deceniile 60-70, astrul solar intrase într-o fază de activitate foarte intensă, prevăzută de altfel de către cei din Sirius. Matricea structurată de ei cu milenii în urmă avea să dea roadele aşteptate, cu toate că pe Pământ răul era extins prin intermediul marilor corporaţii monopoliste care porniseră distrugerea mediului ambiant. Savanţii tereştrii ai lumii noastre nu ştiau nimic despre activitatea Maeştrilor Orionului, deşi aceştia lucrau din plin la salvarea omenirii. În 1972 s-a produs în Soare un fenomen care, dacă reţeaua cristică cristalină nu ar fi fost activată pe partea subtilă a energiilor spirituale, omenirea ar fi fost distrusă la baza ADN-ului şi aurele umane descompuse. În primele zile ale lunii august din anul 1972 pe Soare au avut loc şapte erupţii solare, jerbele gigantice emiţând intens pe frecvenţele spectometrice, ultima dintre erupţii ajungând ca emisie până în domeniul razelor X. În mediile ştiinţifice mondiale ale planetei se ştia despre această activitate neobişnuită a Soarelui, însă nimeni nu a spus nimic pentru a nu crea panică. Datorită acestor explozii solare, vântul solar care de obicei are viteza de 500 de kilometri pe secundă, şi-a sporit viteza la aproximativ 3 milioane de kilometri pe oră în următoarele trei zile după ultima erupţie, pentru ca să scadă în luna septembrie a anului 1972 la viteza de 800.000 de kilometri pe oră. Relatări despre aceste fenomene au fost consemnate totuşi în literatura de specialitate a vremii. Dacă Maeştrii Orionului nu ar fi construit Matricea Cristică încă din vremurile îndepărtate, nu numai Pământul, în acele timpuri, dar şi Marte, Venus, Jupiter şi toate celelalte planete cu civilizaţiile lor aflate pe diferite nivele, ar fi avut parte de distrugere. Datorită acestor explozii solare, Soarele urma să se transforme într-o gigantică roşie pulsatilă, ale cărei margini s-ar fi întins până aproape de Jupiter. O adevărată catastrofă.

Dar despre cum au salvat efectiv Maeştrii Orionului întregul sistem solar, demontând comploturile micilor cenuşii din rasa Draco, aflaţi în numărul următor.