Ce înseamnă meditația şi cum putem practica anumite tehnici de yoga pentru a...

Termenul sanscrit “yoga” înseamnă “legătură”. Legătura omului cu Divinitatea Universală este scopul acestui sistem de antrenare a fizicului, mentalului şi spiritului, legătura ce poate fi restabilită numai prinînlăturarea legăturilor ce ţin omul încătuşat în propria sa condiţie. Unul dintre factorii restrictivi ce înşală omul este timpul.

Cum percepe omul timpul?

Aşa cum noi percepem lumea şi ne creăm o imagine a ceea ce credem noi că este realitatea, ne raportăm la ceea ce trăim şi experimentăm. Evenimentele vieţii noastre se succed unul după altul, clipă de clipă. Pentru a ne raporta propriul moment la ceea ce trăim, noi percepem timpul ca pe o realitate şi îl măsurăm în secunde, ore, zile, ani, secole, ere şi aşa mai departe, ajungând să ne limităm viaţa la ani, să ne măsurăm timpul liber în zile şi să ne planificăm ziua în ore.

Eliberarea are loc atunci când ne detaşăm de timpul nostru şi intrăm în timpul cosmic. Însă, până la această tranziţie sau iluminare, omul care practică o disciplină precum yoga poate trăi în timpul său şi al celor din jur, însă conştient de Timpul Cosmic, la care se raportează existenţa macrocosmică. Aceasta este legătura prin care omul poate atinge acea stare a lipsei de timp sau, mai bine zis, a reintegrării în timpul universal, care corespunde stării sale iniţiale de spirit.

Cum funcționează trecerea timpului în yoga

Acest timp este complet diferit de cel terestru, însă supus ciclicităţii, precum respiraţia finită divină, numită de către hinduşi Brahma. Timpul universal se racordează ritmului respiraţiei sale, cu cele patru faze ale sale:

• lipsa de aer
• inspiraţia
• ţinerea aerului în piept şi expiraţia

Ceea ce face yoghinul în practica sa este că prin respiraţie conştientă pe toate nivelurile să se racordeze la ritmul respiraţiei divine şi astfel să devină conştient de timpul universal. Pranayama este disciplina respiraţiei şi a asimilării energiei pranice, iar practicanţii avansaţi ai acestei modalităţi de corectare şi racordare a minţii şi spiritului la divin reuşesc să se menţină în formă şi plini de energie într-un mod surprinzător pentru restul oamenilor. Odată ce yoghinul îşi încetineşte ritmul respiraţiei şi al bătăilor inimii, el îşi reduce timpul propriu şi intră în rezonanţă cu Timpul Universal. Nu numai că trăieşte, la nivel fizic, numai atât cât respiră (adică la un ritm încetinit la o zecime, el trăieşte în zece ore umane aparente doar o oră, în timp real pentru el),însă racordându-se la ritmul divin, el îşi ridică nivelul vibraţiilor extrem de mult, acumulând prin respiraţie din ce în ce mai multă prană.

Aşa că,în timp ce omul obişnuit trăieşte 24 de ore respirând haotic, yoghinul trăieşte cu mult mai puţine, astfel că viaţa sa normală va părea deosebit de lungă celorlalţi, aceştia mirându-se de longevitatea sa.

Timpul cosmic divin fiind un atribut al fiinţei absolute, în momentul în care omul îşi potriveşte respiraţia după respiraţia acestei fiinţe, va reuşi să atingă un anumit grad de înţelegere a propriei sale divinităţi. Dacă eu sunt Dumnezeu, respiră respiraţia Lui, ritmul meu este ritmul divin. Dacă ritmul omului este asemănător celui divin, nu numai că timpul său se va racorda la timpul universal, însă omul va putea ajunge la Iluminare.

Yoga este doar una dintre multele modalităţi de relaţionare a omului cu Dumnezeu, iar unii o practică şi fără să ştie,însă yoga este doar un nume pe care i-l dăm, prin care exprimăm o multitudine de tehnici şi moduri de a realiza această legătură. 

Asterion