Ce înseamnă să faci cuiva bine cu forța?
Unul din actele care ne diferențiează pe noi de animale și ne duce într-o dimensiune superioară a ființei noastre este altruismul sau mai simplu spus dorința și intenția de a ajuta și a face un bine semenilor. Acest gest nobil poate avea, însă, și urmări negative atunci când ajutorul pe care îl oferim nu este un ajutor cerut de către persoana în nevoie. Această situație este valabilă pentru că există acea categorie de oameni care este înclinată să ofere ajutor mai mult sau mai puțin necondiționat, indiferent de persoană și situația acesteia.
De unde provine nevoia de a face bine?
Sunt persoane care vor să facă bine cu tot dinadinsul, fără să fie atente sau fără să țină cont de omul și contextul în care se află acesta. Pur și simplu, în ele se naște impulsul de a ajuta, de a-și oferi serviciile și de a fi utili. Cu siguranță, acest tipar comportamental provine din nevoia mai mult sau mai puțin conștientă a persoanei care face bine.
Mitul salvatorului
Persoanele cu o puternică înclinație către o astfel de direcție sunt cele care se încadrează în mitul salvatorului. Aici este vorba despre acele persoane care își oferă ajutorul trecând peste nevoile proprii, epuizându-se din punct de vedere fizic și psihic pentru a-și putea ajuta semenii, chiar și în situațiile în care aceștia nu sunt implicați în mod direct. Un astfel de comportament provine din sfera inconștientului și determină o exprimare în exterior – a unei nevoi interioare pe care ele o au, dar nu o conștientizează în acest stadiu. Practic, astfel de persoane sunt cele care transmit faptul că au nevoie de ajutor, iar în acest mod încearcă să-i atenționeze și să le comunice pe celorlalți de acel ajutor de care au nevoie.
Tendința de a fi serviabili și de a fi de folos este de fapt o nevoie a lor de a fi ajutați în ceea ce privește cel puțin un aspect al vieții. Pe scurt, este vorba despre un strigăt de ajutor voalat venit tocmai prin prisma acestor acțiuni. Nu se pot ajuta pe sine și astfel îi ajută pe ceilalți.
Binele în aparență și esență
Se pune problema astfel: cât de mult bine fac aceste persoane de fapt? Adevăratul ajutor este cel care provine dintr-un echilibru al persoanei care ajută, automat determinând un echilibrul în situația persoanei ajutate. În ceea ce privește această noțiune de a face bine putem să aruncăm o scurtă privire asupra unei vorbe din popor care spune că: “drumul spre Iad este pavat cu intenții bune”. Nimeni nu ar trebui să se simtă deranjat de faptul că este ajutat, iar unii încearcă să-și motiveze comportamentul exagerat tocmai sub acest concept al bunelor intenții. Însă, atunci când binele oferit nu aduce un echilibru în viața persoanei ajutate, asta de fapt traduce prin încălcarea liberului arbitru al persoanei care s-ar presupune că are nevoie de ajutor.
__________________________________________________________________________________
Binele făcut cu forța influențează karma personelor ajutate
__________________________________________________________________________________
Astfel, în aparență avem convingerea că facem bine, dar în esență lucrurile se află de multe ori la polul opus.
E imposibil practic să faci un bine cuiva care nu are nevoie de ajutor sau nu vrea să se lase ajutat. În ceea ce privește acest aspect putem veni cu următorul exemplu și anume acela în care din prea multă grijă și dorință de a face bine, unii părinți au tendința de a deveni hiperprotectivi față de copiii lor. În aparență acest ajutor este cât se poate de bine intenționat, dar în esență, un astfel de comportament îi poate incapacita în anumite privințe pe cei mici. Nu-și vor dezvolta anumite abilități și deprinderi de care vor avea nevoie mai târziu în viață. Putem presupune că acești copii atât de protejați de părinți pot ajunge adulții de mai târziu care să se încadreze menționată anterior, sau să dezvolte dependențe față de oamenii care-și oferă ajutorul mai mult sau mai puțin condiționat.
Așadar, dacă observăm această tendință la noi trebuie de fapt să ne punem întrebarea: care sunt motivele pentru care simțim nevoia să îi ajutăm pe ceilalți și până unde mergem cu intențiile bune pe care le avem într-o astfel de situație?
Tudor Pețu
