Cele 12 secrete ale vieții uitate de omenire
Cel mai mare blestem al umanității este uitarea.
Indiferent că este vorba de individ, colectiv, din punct de vedere istoric sau cultural, rasa umană este predispusă să uite cele mai mari secrete ale vieții.
Nu numai că ne-am uitat trecutul, dar ne-am uitat și locul în prezent și responsabilitatea viitorului. La nivel personal, suntem egoiști, totul se rezumă la Ego, la Eu și nimic mai mult. La nivel de colectiv, această uitare este perpetuată de normele culturale și mijloacele mass-media, transformându-ne în niște consumatori inconștienți, cu un stil de viață irealist și cu o mentalitate plină de prejudecăți, setată pe avariție.
Vestea bună este că putem să ieșim din acest cerc vicios, putem să ne reamintim de noi, să ne reconectăm la Univers. Trebuie doar să ne redescoperim calea spirituală.
12 lucruri de ținut minte
- Ne-am uitat locul în natură– în ultimele secole ne-am detașat de natură. Am exploatat, distrus, consumat și am încercat să controlăm natura pentru a ne potoli lăcomia. Am încercat să ne distanțăm de ciclul natural al vieții. Am uitat să ascultăm și să înțelegem ritmul natural al Pământului, semnele și limba acestuia. Am uitat să urmăm calea naturii și să trăim în echilibru cu ea.
- Am uitat conexiunea cu viața și cosmosul – detașându-ne de natură, am uitat că suntem conectați prin ea la ciclurile Universului. Anumite triburi, de la marginea civilizației, care urmează încă aceste legături ancestrale, au menținut conexiunea dintre om și Univers, cu respect și venerație. Noi, restul lumii însă, am promovat detașarea de tot ce implică legătura cu Natura, ceea ce ne-a făcut să fim într-un dezechilibru total și să ne îmbolnăvim.
- Am uitat înțelepciunea ancestrală – am uitat poveștile din popor, am uitat să profităm de înțelepciunea transmisă din tată în fiu, pentru a trăi în armonie cu Universul.
- Am uitat care ne este calea și am uitat să visăm – am uitat că putem crea și nu doar visa.
- Am uitat care ne este scopul – am uitat că suntem aici să ne realizăm ca ființe spirituale, că fiecare dintre noi are un scop și că acest scop ne ajută să fim mai aproape de Univers.
- Am uitat să iubim – dragostea este țesătura de bază a existenței, fără ea totul este inutil.
- Am uitat să iertăm – detașându-ne de Natură și oameni, am uitat că toți suntem conectați unii cu ceilalți, am uitat să iertăm.
- Am uitat să fim liberi – ne-am născut într-o societate în care libertatea este doar un concept. De la naștere ni s-au pus ”cătușe”: frica, prejudecățile, ideologiile, recompensele materiale, legile societății. Ne-au făcut să uităm că suntem liberi. Existăm doar pentru a fi manevrați de alții, ca niște păpuși pe sfoară. Suntem liberi să fim cum vrem și ce vrem, fără frică sau vină.
- Ne-am uitat puterea – cea mai mare putere a noastră este aceea de a schimba realitatea , de a ne manifesta și exprima intențiile.
- Am uitat lecțiile istoriei – istoria este cea care ne învață mereu, că repetăm aceleași greșeli. Urmăm aceeași oameni, aceleași modele de lăcomie și auto-distrugere. Nu putem fi învinovățiți separat pentru greșelile făcute de umanitate în trecut , dar suntem responsabili ca indivizi să ne reamintim de aceste greșeli pentru a nu le repeta.
- Am uitat de lucrurile simple – am uitat să ne bucurăm de lucrurile mărunte: de cerul albastru, de picăturile de ploaie, de roua de pe flori. Suntem extrem de aglomerați și acasă și în viața de zi cu zi. Am uitat să ne facem ordine în viață.
- Am uitat să avem încredere, să credem și să ne minunăm – am uitat să ne minunăm la frumusețile oferite de Univers. Am devenit sceptici, cinici, orgolioși, egoiști. Am uitat să credem în ceva mai măreț decât noi și astfel ne-am sărăcit sufletul.
Alexandra Dănciulescu
