Comoara neștiută de pe strada Poet Andrei Mureșanu
Pe strada Poet Andrei Mureșanu, am trecut de nenumărate ori. Zona Dorobanți este o zonă deși frumoasă, extrem de populată; astfel încât mare mi-a fost mirarea să descopăr după aproape o viață de om, comoara ascunsă pe această stradă: Muzeul Victor Babeș.
Dacă o să mă contraziceți, și o să-mi spuneți că știați, mă veți bucura nespus! Recunosc, eu nu știam. Deși am vizitat multe locuri frumoase din țara noastră, Bucureștiul de altădată pentru mine, este necunoscut.
Muzeul Victor Babeș este de fapt, fosta reședință a lui Mircea Babeș, fiul celei mai importante figuri în medicina românească: Victor Babeș. Mircea a construit acest imobil, specific stilului arhitectural eclectic al anilor 1920, aducând în incinta sa aproape toate lucrurile care au aparținut tatălui său.
Nu este o clădire foarte mare, probabil așa cum vă închipuiți, dar este impresionantă prin amprenta istorică pe care o aduce.
În 1956, C.I. Parhon, fost student al lui Victor Babeș, îl sfătuiește pe fiul acestuia să transforme reședința în Muzeu, altfel ar fi fost rechiziționată de comuniștii. Astfel, Mircea Babeș donează parterul casei Statului român în vederea amenajării casei memoriale, pe care tot el o va conduce până la moartea sa, în 1986.
La moartea soției lui Mircea, Sofia Babeș, aceasta lasă prin testament Primăriei Capitalei, și etajul casei, devenind astfel una din cele mai interesante reședințe interbelice, care poate fi vizitată în întregime.
Vizita la muzeu
Am ajuns la muzeu, în jurul orei prânzului. De fiecare dată când ajung într-un loc marcat de istorie, încerc să pășesc cu respect, admirație și să mă încarc cu sentimentul că, deși nu am trăit în acele zile pot să iau cu mine o fărâmă din istoria atât de tumultuoasă a românilor.
Ne-a întâmpinat domnul Dan Falcan, istoric, muzeograf, un om foarte cald și molcom, un adevărat tezaur în ceea ce privește informațiile oferite. Dânsul ne-a prezentat o scurtă dar complexă istorie a savantului și a omului Victor Babeș, ne-a plimbat prin Bucureștiul celui de-al Doilea Război Balcanic, dar și prin Bucureștiul primului Război Mondial.
Ascultându-l, aveam impresia că tot ce trebuie să fac este să dau draperia la o parte, și astfel, ar fi apărut în fața ochilor mei La Belle Epoque, cu tot cu muzica acelor ani. Parcă îl și auzeam pe Cristian Vasile, Zavaidoc, Jean Moscopol sau Titi Botez.
Ne-am plimbat apoi printre amintiri, printre exponatele muzeului care evocă atât personalitatea marelui savant Victor Babeș, cât și realizările sale. Printre aceste exponate regăsim primul tratat de bacteriologie din lume, datând din 1885, scris de Victor Babeș și chimistul francez Andre-Victor Cornil, sau biroul masiv din mahon la care lucra nopțile , bustul surorii sale Alma – care i-a marcat întreaga existență și i-a schimbat destinul.
Plimbându-te printre memoriile și lucrurile atinse de marele savant, ai impresia că lumea așa cum o știi s-a oprit. Aici regăsim microscopul cu care a descoperit diferiți microbi sau viruși, tabloul care îl înfățișează ca pe un domn sobru și demn; sau colecția de medalii primite de-a lungul carierei și vieții sale, printre care Medalia Legiunii de Onoare.
Mircea Babeș a adus toate lucrurile tatălui său de la Institutul Babeș, unde acesta din urmă avea un apartament. Făcând acest lucru a creat un loc care va dăinui în istorie, lăsându-ne cu o părticică din viața și cariera celebrului Om; o părticică care ne atinge sufletul nouă și poate și urmașilor noștri.
Este bine să treci prin viață și să îți cunoști istoria, să știi de unde provii, să descoperi că există români care au marcat istoria, și mai ales, că au marcat viitorul nostru.
Alexandra Dănciulescu
