Cum a ajuns postul religios să fie ceva la modă?

Semnificațiile postului religios

Încerc să îmi amintesc cum erau posturile religioase în copilăria mea. De „lăsatul secului” finii veneau la naşi pentru a sărbători intrarea în post cu o masă copioasă urmată întotdeauna de plăcintă. În post se intra, de regulă, cu o rugăciune către Dumnezeu. Oamenii se înfrânau de la băut şi mâncat, de la dat din gură, de la viaţă sexuală. Atunci era mai uşor să faci toate astea fiindcă nu se pomenea să înjuri în gura mare pe stradă sau să vorbeşti spurcat, aşa cum se practică azi. Nu se înjurau şi nu se băteau animalele din curte, iar copiii dacă îndrăzneau să se drăcuie erau sever pedepsiţi. Nu existau dezlegări la peşte ad-hoc, şi dacă exista vreodată se întâmpla asta dacă în postul respectiv era un eveniment deosebit. Seara şi dimineaţă oamenii se rugau la Dumnezeu (atât cât ştiau ei) şi întotdeauna în casa noastră se închina mâncarea şi se mulţumea lui Dumnezeu pentru hrană.

Acum totul este în trend (adică la modă) şi oamenii postesc fără să înţeleagă prea mult sensul profund al postirii.

Zilnic ne umplem cu toxinele din aer, din apă, dar mai ales cu cele din alimente. În timpul sacrificării, animalele emit toxine puternice pe stresul sacrificării, toxine ce se stabilesc mai ales la nivelul epidermei. Un proverb chinezesc spune că eşti ceea ce mănânci şi dacă urmăreşti atent chiar asta eşti. Alimentaţia pe bază de vegetale conţine multe fibre şi este mai uşor de asimilat. Astfel o mare parte din energie te ajută pe tine şi nu merge într-o digestie greoaie. Zarzavaturile şi legumele sunt uşor asimilabile, asigurând o eliminare uşoară din organism. Carnea este greu de asimilat şi resturile neprocesate de organism se aşează în pliurile colonului, fiind greu de eliminat.

Dacă la starea de a posti există şi o conştienţă a acestui fapt, o rugăciune de mulţumire, grefată pe o stare de spirit deosebită, postul este benefic pentru că este bine înţeles.

Mâncărurile de post sunt motivul pentru care alegem să postim?

Cunosc persoane care practică postul aşa cum practici mersul pe bicicletă sau orice alt sport. Aceşti oameni, în virtutea inerţiei, muncesc enorm în post, precum în timpul în care nu se posteşte. Mâncând puţin şi prost, dar muncind mult, cad din picioare datorită unei anemii puternice. Modificând numai regimul alimentar şi nimic altceva în interiorul lor tot la un post fals se ajunge. Mai există şi îmbuibaţi care atunci când postesc se vaită, se autovictimizeză, se jelesc, o fac să fie la modă şi să păstreze un obicei, dar ce-i la gura lor nu-ţi vine să crezi!

Avem în ţara asta rugători, închinători care fac opere de caritate şi ridică biserici, care jură chiar pe Biblie, dar dacă intri în gura lor îţi toarnă lejer pe cap o căldare cu injurii şi alte mizerii de nu te poţi spăla cu toată apa sfinţită din lume.

Mai există şi postitori care o fac pentru domnul Iisus, pentru că aşa le-a spus popa.

Oare ei ştiu că Iisus când a postit şi-a echilibrat corpurile energetice, şi-a controlat prin ştiinţă şi voinţă centrii foamei, a ştiut cum să se hrănească cu energie, învingând astfel dorinţele trupului fizic şi ridicându-se la starea de maestru realizând uniunea cu Sinele?!

Dar de la maestru la discipol orice învăţătură este diferită după capacitatea discipolului de a înţelege!

A repeta un ritual fără să îl înţelegi înseamnă a intra în el ca musca în lapte. Ar trebui să postească numai cei care o fac cu sufletul şi din spirit. Numai înfrânarea de la mâncare prin obicei şi tradiţie nu-ţi aduce decât o digestie mai bună, şi atât. Dar decât deloc, mai bine ”şi atât”! Şi uite aşa lumea postitorilor este de-o veşnicie plină de neînţelegeri şi excese, perpetuându-se în virtutea inerţiei.

Postul este un exerciţiu de strunire a dorinţelor şi a trupului, nu o cale spre sfinţenie. Sfinţenia înseamnă mult mai mult. De fapt „este mai importantă dreptatea şi adevărul” – spunea părintele Arsenie Boca – şi dacă am accepta un post mai moderat precum catolicii ar fi în regulă. Noi ortodocşii am fost excesiv de severi, de intransigenţi, de abuzivi în ceea ce priveşte postul. Postul în linişte şi pace interioară, postul conştient este un lucru minunat! Postul mecanic este bun pentru digestie şi atât!

Cecilia David