Cum am descoperit că am puteri de auto-vindecare

De mică, am fost interesată de spiritualitate. Ca orice copil aveam tot felul de întrebări cu care îmi agasam părinții:

    ”1. De ce suntem pe acest Pământ?

      2. Cum am ajuns aici?

      3.Care este scopul nostru?

      4. De ce credem în Dumnezeu?

      5. Cine este Dumnezeu?

      6. Dacă credem, de ce ne-a creat?”

Evident, aveam mult mai multe întrebări, și la foarte multe dintre ele nici nu știau ce să îmi răspundă. Ca atare, în jurul vârstei de 10 ani, m-am apucat să citesc Biblia. Am descoperit o lume mult mai fascinantă de care nu aflasem nimic până atunci; am descoperit că totul este interconectat, că nimic nu este întâmplător, că Viață fără Moarte nu există, dar și că ”mintea” este cea care te ridică și te coboară.

Sigur, nu am înțeles de la început cum te ridică și cum te coboară, sau care este motivul, dar atunci a fost momentul când am înțeles că tot ce trebuie să fac este ”să îmi doresc”.

Nu am zis să vreau, pentru că m-am gândit că ”a vrea” nu este politicos, cumva, și atunci Dumnezeu  sau Universul îmi va îndeplini dorința doar dacă este politicoasă.

Cere mai multe detalii la 0741.113.114 si inscrie-te la cursurile de auto-vindecare ce vor avea lor pe 18 februarie!

De la vis la realitate

Când suntem mici avem o multitudine de vise, mai mult sau mai puțin realizabile. Eu mi-am dorit întotdeauna să rămân copil, nu vedeam rostul adultului ( nu că l-aș vedea acum), mi se părea că a fi copil este ABSOLUTUL, altceva nu mai trebuia să îți dorești, cumva cuprindea TOT.

Evident, dorința nu mi-a fost îndeplinită, și am trecut prin diferite stadii, care mai de care mai pregnante, spirituale sau pur și simplu stări de a fi; dar ceea ce mi-a rămas în minte în toți acești ani, a fost dorința de a fi mai specială, de a fi diferită de ceilalți din jurul meu: fie prin personalitate, fie prin calități și de ce nu prin defecte.

Ca atare, drumul meu de până acum, cu urcușurile și coborâșurile lui a fost un drum de auto-cunoaștere, de dezvelire dacă vreți, a fiecărui înveliș al Eu-lui meu.

Toți ne-am dorit, mici fiind, să fim doctori, piloți de avion, pompieri sau, în cazul meu,să știu ce gândesc oamenii. Nu cred că aș fi putut atunci să asociez această dorință cu vreun supererou, dar asta era ceea ce îmi doream.

Pe măsură ce am înaintat în vârstă, mi-am dat seama că această dorință este oarecum realizabilă, deoarece poți să îți dai seama de ce simte sau gândește un om, prin limbajul corpului, printr-un bun simț al observației sau, dacă ai anumite instincte vis-a-vis de persoana respectivă, prin intuiție.

Intuiția este denumită al șaselea simț tocmai pentru că ne permite să distingem anumite subtilități legate de alte persoane, fără prea mari eforturi.Tuturor ni s-a întâmplat să avem o afinitate spre o persoană pe care abia am cunoscut-o sau să ne displacă acea persoană, fără a ști cu exactitate de ce.

Tocmai datorită acelui simț sau mai bine zis al propriului nostru organism, care încearcă să ne transmită semnale pozitive sau negative despre oamenii pe care îi cunoaștem, care merită sau nu să se afle în viața noastră.

De aceea, am încercat să mă folosesc de anumite calități native, dar și să rămân sceptică în ceea ce privește drumul spre autocunoaștere, și implicit spre auto-vindecare. Spre exemplu, nu am crezut în deochi până nu mi s-a întâmplat mie personal, ca atare am învățat să descânt. Ceea ce nu am înțeles însă, a fost: de ce câteodată preiau anumite stări ale subiecților sau, de ce mi se încing palmele?

De curând am avut oportunitatea să particip la un curs de auto-vindecare. Evident, ca orice om pragmatic și cu bun simț, mi-am spus ”până nu văd nu cred”, însă am avut surpriza să descopăr că oamenii sunt capabili de atât de multe lucruri, prin abilitățile pe care le dețin, doar că nu știu cum să le acceseze.

Putem să o numim bioterapie, Reiki sau pur și simplu: puterea de vindecare a mâinilor noastre.

Inițial am crezut că mi-au amorțit mâinile, dar după câteva minute de relaxare și concentrare, în același timp, am simțit niște furnicături în mâini. Recunosc, nu am fost niciodată la un bioenergetician, tocmai pentru că nu am crezut, dar acum am văzut ce înseamnă să îți dai voie să simți și să încerci să îl faci și pe cel de lângă tine să simtă ceva, orice. Singurul lucru de care ai nevoie este de puțină încredere în tine.

Când am ajuns acasă, primul impuls a fost să încerc să replic acea energie, mai ales pe cineva care nu crede, ca atare am încercat pe tatăl meu. Din prima clipă în care l-am scanat cu mâinile, mi-a spus că simte o căldură, care mai apoi s-a transformat în fierbințeală. Eram extrem de încântată!

Ușor, ușor i-am făcut și mătușii mele, care este mult mai sceptică, ca să nu zic ”necredincioasă”. Surpriza a fost în momentul în care am încercat să îi iau durerea de la unul din umeri, și mi-a spus că ”în momentul în care mi-am mișcat mâinile deasupra umărului ei a simțit întâi fierbințeală, și apoi cum îi trag durerea”.

Poate nu oricine crede în ”puteri paranormale”, cum le numesc eu, sau în puterile vindecătoare pe care fiecare dintre noi le deține, dar sunt convinsă că toți credem în intuiție, și cu puțin ajutor din partea unui terapeut, putem descoperi  comoara ascunsă din noi.

Nu reușesc să descriu în cuvinte ce se simte în momentul în care te conectezi cu o persoană la acest nivel, singurul lucru pe care îl pot spune este că : Atâta timp cât nu încerci, nu știi ce pierzi!

”Respecta misterul. Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul, totul este interconectat si are un sens. Deși acest sens rămâne mai tot timpul ascuns, știm când suntem mai aproape de adevărata noastră misiune pe Pământ, fiindcă atunci tot ce facem se molipsește de energia entuziasmului.”-Paulo Coelho

Alexandra Dănciulescu