Cum funcționează chirurgia holografică?

Ce poate face medicina la ora actuală?

La ora actuală progresele înregistrate de către tehnologie permit efectuarea unor intervenţii medicale care în urmă cu cel mult un deceniu nu ar fi fost posibile.

Deşi încă la nivel mondial în foarte multe ţări dezvoltate doctorii operează cu clasicul bisturiu, totuşi ştiinţa vine şi ajută oferind un orizont foarte larg de îmbunătăţire a ustensilelor şi aparatelor medicale. Să ne amintim că până în anii ’90 în cazul investigaţiilor medicale clinice se folosea preponderent radiografia, pentru a obţine un diagnostic. Evident că nu era suficient să afli ceva concret din analiza unui clişeu negru de plastic care arăta nişte imagini albe semitransparente. Şi asta deoarece studiile şi cercetările efectuate în domeniul medicinei au demonstrat clar că au apărut noi tipuri de infecţii, nedepistabile cu aparatura clasică medicală, că ţesuturi considerate normale erau de fapt atinse de anumite maladii apărute în stadiu incipient, ori că anumite simptome declarate ca fiind anumite boli erau de fapt alte tipuri de boli, şi aşa mai departe.

Era necesară o dezvoltare a laturii de cercetare medicală şi în acest sens ştiinţa şi electronica au venit în ajutorul medicinei. Astfel endoscopia a fost unul din paşii înainte făcuţi de către medicina modernă, investigaţiile cu ajutorul acestei tehnici revoluţionând într-o anumită măsură atât diagnosticarea, cât şi posibilitatea de a efectua intervenţiile chirurgicale cu mai mult succes şi siguranţă, comparativ cu clasica metodă a bisturiului. A urmat după cum bine se ştie apariţia tehnicii de investigaţie cu ajutorul tomografului, apoi prin RMN – radiaţia magnetonucleară, de altfel o tehnică total inofensivă din perspectiva vătămării corpului uman prin radiaţiile la care era supus atunci când ne expuneam la razele X când făceam radiografiile.

Odată cu intrarea în ultimul deceniu al secolului trecut au apărut primele posibilităţi de investigaţie şi intervenţie medicală cu ajutorul nanotehnologiei. Cu alte cuvinte, o sondă miniaturală era introdusă în organismul pacientului, filmând în timp real traseul parcurs, precum şi locul de destinaţie unde se afla ţesutul afectat de boala respectivă. Sonda transmitea o imagine clară la un monitor pe care chirurgul se uita cu atenţie, având astfel posibilitatea de a observa foarte clar unde să opereze cu fasciculul laser emis din capătul sondei miniaturale. Desigur că o asemenea metodă a revoluţionat încă odată posibilităţile de a opera pacientul fără complicaţii, însă tot mai rămân situaţii în care intervenţia chirurgicală se face cu dificultate. De exemplu avem cazurile în care există o tumoare cerebrală care apasă pe sistemul nervos sau pe o altă formaţiune organică din creier. La ora actuală încă există riscuri majore de intervenţie chirurgicală prin intermediul instrumentelor medicale moderne actuale. Şi asta deoarece structura creierului uman pe lângă faptul că este foarte complexă, este şi imprevizibilă din punct de vedere al unor eventuale reacţii la intervenţia chirurgicală. Au fost cazuri în care o tumoare a pacientului deşi a fost îndepărtată, presiunea sanguină a suferit brusc o modificare care fie a dus la stop cardiac ireversibil, fie a provocat o hemoragie cerebrală locală pe care chirurgul nu a putut-o rezolva. Sau alte situaţii în care tumoarea – dacă este una cerebrală, provoacă o reacţie imprevizibilă asupra sistemului nervos determinând intrarea pacientului în comă sau chiar decesul în câteva minute. Asemenea efecte nedorite apar nu în planul organismului fizic, în zona care suferă intervenţia chirurgicală, ci se produc în planul energetic. Medicina modernă începe să admită treptat că există şi o parte subtilă, energetică a organelor noastre anatomice, care au legătură cu funcţia organelor, parte subtilă în care se petrec asemenea reacţii imprevizibile ce determină decesul, coma sau alt rezultat neplăcut. Întrebarea este: de unde vin aceste reacţii dacă ele se petrec pe partea subtilă a omului? Răspunsul este: dinspre suflet şi spirit.

Care este legătura dintre spirit şi modul în care acționează organismul uman?

Este necesar să ne gândim, de exemplu, că în cazul oricărui pacient care suferă o intervenţie chirurgicală spiritul său asistă în partea subtil energetică a fiinţei omului, la ceea ce se petrece. Spiritul ştie instantaneu dacă trupul în care el se află, şi care este supus operaţiei în zona bolnavă, va supravieţui intervenţiei sau nu. În astfel de momente, dacă pacientul suferă brusc o modificare a parametrilor, aşa cum se află sub starea de anestezie, spiritul acţionează prin firele de energie cu care este conectat la corpul fizic, pentru a determina coma, stopul cardiac, hemoragia sau orice altă reacţie, când trupul pacientului se află pe masa de operaţie. Din ce raţiuni ar face spiritul aşa ceva? Greu de spus dar logica spune că spiritul face tot ce e mai bine pentru acel om şi pentru acel corp pentru ca acesta să supravieţuiască intervenţiei, dacă în programul său de viaţă este scris că va trăi X ani, sau ca să îşi încheie viaţa terestră, dacă prin programul de viaţă şi-a ales ca momentul intervenţiei chirurgicale să constituie posibilitatea plecării din planul fizic.

Cum funcționează chirurgia holografică la ora actuală?

Dar iată că şi dintr-o asemenea perspectivă ştiinţa şi tehnologiile de ultimă oră îşi dau mâna şi vin în ajutorul nostru. Vom înţelege din cele ce urmează să citiţi că în viitorul foarte apropiat, probabil şi la noi în România, după 2020 sau 2030, va exista posibilitatea de a efectua intervenţiile chirurgicale absolut fără nicio incursiune a aparatelor medicale în trupul pacientului. Cum este posibil aşa ceva? Ştim din ultimii ani că tehnologia computerizată 3D, adică tridimensională, permite vizionarea organelor bolnave din toate unghiurile. Această metodă este extinsă către următorul nivel, care combină transmiterea semnalului dinspre organul bolnav cu afişarea de tip holografic tridimensional, iar asta se petrece în afara corpului pacientului. Adică este un fel de cartografiere a zonei bolnave cu ajutorul unor aparate ce emit o anumită frecvenţă, undele ca nişte impulsuri ajungând la locul bolnav, după care se întorc la emiţător formând imaginea holografică tridimensională. În acest fel doctorul are posibilitatea de a lucra cu instrumente specifice pe holograma tridimensională, atingând cu anumite instrumente electronice puncte ale imaginii zonei bolnave, iar în urma acestei operaţiuni, impulsul respectiv e transformat înapoi în undă electromagnetică şi ajunge la locul bolnav în trupul pacientului. Ceea ce citiţi ar părea de domeniul SF dacă nu ar exista deja tehnologia necesară unor astfel de intervenţii din afara corpului pacientului. Desigur că este destul de costisitoare o asemenea aparatură, însă ea deja este folosită în spitale din Canada, Statele Unite, Japonia sau Australia. Tehnica prin care doctorul operează prin chirurgia holografică reprezintă modalitatea de a lucra şi de a transmite informaţia prin intermediul transformării impulsurilor electrice de o anumită frecvenţă în limbaj informatic, apoi de a transforma din nou limbajul informatic în alt tip de limbaj de factură biochimică şi bioelectrică, ce operează la nivelul celulei şi îndepărtează din interiorul celulei acea informaţie răspunzătoare de boala pacientului. Dacă vreţi este un mecanism invers faţă de cel folosit de către viruşii ce infectează un ţesut, ştiindu-se că odată ce invadează celulele, viruşii patogeni le modifică programul, celulele sănătoase dar infectate începând să lucreze pentru virusul invadator. Chirurgia holografică se bazează exact pe inversul acestui mecanism, operând fără a intra fizic cu instumentele în corp, şi extrăgând de acolo sau modificând ori anulând la modul informatic informaţia care a produs boala în celulele respectivului ţesut. Cu alte cuvinte, holograma organului bolnav afişată în afara corpului pacientului este o interfaţă informaţională – practic e imaginea energetică a organului dusă în afara corpului, interfaţă pe care doctorul poate lucra fără niciun risc.

Este o perspectivă extraordinară care se deschide în faţa omenirii, dacă civilizaţia umană reuşeşte să se debaraseze de cei care au vrut să controleze populaţia sub orice formă, şi care perspectivă anunţă nişte realizări ale omenirii atât de fascinante, încât acestea deja se află la graniţa cu magia. Şi cine ştie, poate că în viitor, într-o zi, întregul fond genetic uman va fi curăţat la fiecare individ uman, de informaţia care duce la degenerare şi bătrâneţe, aşa cum este acum, şi urmaşii noştri vor avea ocazia să fie oameni complet sănătoşi, cu un ADN curat, divin aşa cum a fost la începutul omenirii, când au existat primii oameni ai Pământului care, aşa cum spun străvechile pergamente, trăiau cu sutele de ani… Atunci şi de abia atunci omul va fi cu adevărat un Fiu al Stelelor…  

 

Radu Ran