Cum ne dăm seama că avem capacităţi paranormale?

Este evident încă de la începutul acestui articol că ideea de a avea capacităţi paranormale devine fascinantă prin însăşi conotaţia sa.

Multă lume, şi de la noi dar şi din alte ţări, după ce au citit o duzină de cărţi de spiritualitate au rămas cu impresia că este relativ uşor să dobândeşti asemenea capacităţi paranormale. Adevărul este că fiecare individ uman dispune de această zestre spirituală, codată în ADN-ul său, dar educaţia şi regulile sociale impuse de către Sistem fac în aşa fel încât cu timpul asemenea calităţi spirituale să se estompeze.

Un exemplu din viaţa reală

Cunosc de exemplu cazul unui băiat din Bucureşti care, pe vremea când avea doar 6 ani vedea foarte clar organele interne ale omului. Pe numele său Mircea, copilul era mai ceva ca un tomograf, având posibilitatea de a vedea nu doar organul afectat, ci şi cauza dezechilibrului acelui organ anatomic. La vremea aceea fusese prezentat publicului cu ocazia unei întâlniri şi i se pusese porecla de „tomograful viu”. Aşadar toţi ne naştem cu asemenea capacităţi, însă este şi în funcţie de propria karmă care ne facilitează sau nu accesul la ele.

Deschiderea celui de-al treilea ochi implică nişte riscuri majore

Şi vorbesc aici nu din punct de vedere al sănătăţii, căci nu implică probleme deschiderea celui de-al trei-lea ochi, ci de ceea ce ar putea vedea un om care realizează performanţa asta, în urma unei tehnici aplicate, căci s-ar îngrozi de ceea ce ar vedea în aura multor oameni, chiar cunoscuţi sau apropiaţi să fie. Din acest punct de vedere se poate spune că oamenii nu înţeleg faptul că ei înşişi nu sunt încă pregătiţi să folosească vederea celui de-al treilea ochi.

Dar cu toate acestea îşi doresc foarte mult fie să vadă cu acest al treilea ochi, fie să aibă telepatie să ştie ce gândesc alţii despre persoana lor, fie puteri telekinetice sau psihokinetice – unii vor asemenea capacităţi mai mult pentru amuzament sau importanţa de sine, fie clarviziune sau capacităţi de premoniţie.

Astfel de capacităţi pot fi scoase la lumină doar prin practică şi perseverenţă

Sunt mulţi cei care cred, şi chiar oameni spirituali, că este de ajuns să practice câteva luni şi i se deschide al treilea ochi sau devine telepat, acestea fiind cele mai simple exemple.

Alţii folosesc diferite aparate care stimulează în mod artificial asemenea capacităţi, şi ei trebuie să ştie şi să înţeleagă că ceea ce se obţine pe cale artificială, în privinţa unor deschideri ale capacităţilor paranormale, nu durează, deoarece nu sunt obţinute aceste deschideri în mod natural, prin practica dezvoltării propriei structuri psiho-spirituale.

Care sunt semnele că avem capacităţi paranormale?

Există câteva indicii în privinţa cărora este necesar să ţinem seama, pentru a înţelege cum şi când se pot manifesta astfel de capacităţi.

• Primul indiciu este cel al viselor premonitorii, care au loc între 5-7 dimineaţa. Dacă visăm ceva ce ne-a impresionat şi ne aducem aminte bine după ce ne trezim, şi după un număr de zile se petrece ceva important, fie negativ, fie pozitiv, în viaţa noastră şi are cât de cât legătură cu vreun element văzut în visul premonitor, atunci înseamnă că s-a activat capacitatea premonitorie. Adică Sinele nostru spiritual ne avertizează în vis, cu ceva timp înainte, că va avea loc în viaţa noastră un eveniment important.

O altă faţetă care ne indică faptul că avem capacităţi paranormale este fenomenul numit „deja vu”. Acesta se petrece destul de rar în viaţa noastră şi doar dacă se anunţă ceva foarte, foarte important în existenţa personală putem avea parte cel mult de 2-3 deja-vu-uri într-un interval de 5-6 ani. Pentru că de obicei acest deja-vu se produce în stare conştientă prima dată într-un segment de timp, de obicei cu cel puţin 2-3 ani înainte de a ne afla exact în acelaşi loc şi în aceleaşi circumstanţe văzute în deja-vu-ul care poate dura chiar şi mai puţin de 2-3 secunde.

• Deja-vu-ul este în realitate un flash pe care conştiinţa noastră îl vede departe în viitor, ca şi când s-ar uita printr-un telescop în timp ce călătoreşte către destinaţia respectivă. Astfel deja-vu-ul reprezintă o înainte vedere a unui eveniment pe care-l putem trăi în viitor. Nu trebuie să fie neapărat important acel eveniment, poate fi ceva banal, dar odată declanşată aminitirea că „am mai trăit asta odată” ne dăm seama că avem ceva paranormal în noi înşine. Cu alte cuvinte, conştiinţa noastră din momentul prezent este capabilă, fără a controla acest fenomen, să călătorească în viitor pentru câteva fracţiuni de secundă, să vadă un eveniment dintr-un anume moment (de care se leagă ulterior nişte întâmplări importante din viaţă), şi să-l aducă în prezent ca pe un mic pachet de informaţie pe care memoria vizuală îl stochează. Iar când peste un timp momentul acela vine şi se petrece, şi de care noi am uitat practic complet, căci aşa se întâmplă, brusc pachetul informaţional stocat în memorie revine în conştientul nostru şi ne amintim imediat că am mai văzut şi trăit aceeaşi scenă cândva demult.

Deci practic deja-vu-ul este o călătorie în timp în viitor a conştiinţei şi cine are deja-vu-uri poate considera că dispune de cel puţin o capacitate paranormală.

• Telepatia este o altă capacitate şi atunci când discutăm cu cineva de exemplu şi la un moment dat vrea să spună ceva, deşi noi nu ştim exact ce intenţionează să spună, noi rostim exact ideea sau ceea ce dorea cealaltă persoană să spună. Şi persoana exclamă surprinsă: „mi-ai luat vorba din gură!” asemenea chestii se întâmplă des multora şi este semnul unei capacităţi paranormale aflate în stare latentă, şi care se poate declanşa – ATENŢIE! – doar între persoane care devin empatice una cu cealaltă sau în cazul în care una dintre cele două persoane este empatică de felul ei. Pentru că şi empatia este o capacitate paranormală, aceea de a simţi ce vrea să facă sau să spună cealaltă persoană.

Acestea sunt cele mai evidente semne că dispuneţi de capacităţi paranormale, şi bineînţeles mai sunt şi altele cum ar fi senzaţia că se va întâmpla ceva şi după câteva ore sau zile aflaţi că într-adevăr s-a întâmplat exact aşa cum aţi simţit, ori percepţia stării altei persoane pe care o cunoaşteţi şi la care ţineţi, aici intrând în joc din nou empatia.

Altfel spus, simţiţi starea de moment a acelei persoane care vă este cunoscută şi chiar în multe cazuri şi apropiată sufleteşte. Important este să nu vă lăsaţi influenţaţi de factorii mediului exterior care v-ar putea diminua asemenea capacităţi şi în acelaşi timp este bine dacă aţi putea practica un minim de percepţie în această privinţă, pentru vă menţine cât de cât aceste simţuri paranormale la un nivel mulţumitor, pentru a vă fi de ajutor în viaţa de zi cu zi. 

Meer Lyn