Cum ne explicăm momentul 0 al Universului, acel Big Bang cosmologic?

Din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să înţeleagă ce este spaţiul acela negru de dincolo de atmosfera nopţilor înstelate. Toate miturile şi legendele străvechilor popoare au conţinut aceleaşi referiri, descrise evident diferit în funcţie de tradiţiile ancestrale ale fiecărui popor din vechime, despre cum este alcătuit Universul. 

Care este principiul creator al Universului?

Să vedem în cele ce urmează, plecând de la un model foarte simplu, cum este structurat acest Univers în care existăm. Dacă admitem că totul a pornit la un moment dat, Momentul 0, şi s-a dezvoltat pe baza unui principiu, vom înţelege că există o Sursă a tuturor lucrurilor apărute. Această Sursă a primit în concepţia tuturor grupărilor spirituale din vechime numele de Creatorul sau Cel Radiant, Unicul ori Entitatea Supremă. Deci principiul acestui Creator este Radianța Energiei pe care o emite din el însuși. O primă întrebare apare din acest punct de vedere: această Radianță, pentru a putea structura ceva ordonat, este similară substanței Creatorului sau este ceva cu proprietăți relativ diferite? Este simplu totuşi de înţeles că Radianţa trebuie să aibă aceeaşi substanţă şi aceeaşi inteligenţă creatoare, pentru a putea să se desfăşoare după un anumit model exact, conform căruia să apară tot ceea ce are formă. 

Structura ordonată a Universului

Mergând mai departe pe firul logicii, ne putem da seama că după momentul naşterii sale, Universul a trecut la primele structurări ordonate. Primele elemente care au apărut a fost Focul, apoi Apa, două stări ceva mai diferite decât apa şi focul pe care noi le ştim aşa cum am învăţat despre ele că sunt. Vorbim aici despre un Foc de Lumină şi despre o Apă care hrănea principiul Focului. E ca şi când am vorbi despre oxigenul care întreţine flacăra. Din acest punct de vedere fraza biblică „…şi Dumnezeu a spus: să fie Lumină!” este cât se poate de adevărată. Apa apărută după Foc o putem considera un Eteric Energetic care întreţinea manifestarea Focului Divin şi astfel din combinarea celor două elemente au mai apărut Aerul – Eterul Gazos şi Pământul – Eterul Chimic. Ulterior după o anumită perioadă de timp, probabil câteva milioane de ani, cele patru Eteruri au început să se combine între ele în multiple proporţii prin intermediul Inteligenţei provenită din Sursă. Aşa au luat naştere cele Patru Regate Divine: cel al Iubirii, cel al Contemplării, cel al Acţiunii şi cel al Reacţiunii. Cele patru Regate Divine se află sub dreapta îndrumare şi conducere a Regatului Creaţiei, în care există doar Focul luminii Divine.

Ce reprezintă Regatele Divine?

Regatele Divine au funcţii de sine stătătoare fiecare, dar ele există laolaltă într-un acelaşi spaţiu şi timp, fiind conduse de către patru Fiinţe Primordiale. Ca să înţelegeţi cum coexistă ele patru la un loc, e ca şi când există patru administratori într-un consiliu care au în custodie împreună un teren, şi fiecare are bucata sa de teren de care se îngrijeşte. Aceste patru Fiinţe Primordiale le putem numi astfel: primele două – Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Mama, iar pe celelalte două – Fiul şi Fiica, respectiv Conştiinţa Universală numită Cristos şi Sufletul Universal căruia îi putem spune Mama Universală sau Quan Yin, dacă vreţi o denumire mai pe înţelesul minţii noastre. Reţineţi că cele patru Fiinţe Primordiale nu sunt fiinţe întrupate, ele sunt Energii Divine în stare pură liberă, a căror esenţă energetică pătrunde în toate formele de viaţă din Univers, în toate dimensiunile şi planurile. De altfel în toate culturile popoarelor vechi a predominat modelul Universului sub forma cercului împărţit în patru, reprezentat diferit de la o civilizaţie la alta. Tibetanii au faimoasa mandală a Universului, o bogată şi complexă totodată redare a acestui model. Grecii aveau o şi mai simplificată reprezentare, un cerc cu două linii intersectate, mayaşii aveau un model similar cu cel al calendarului lor realizat în piatră, ca să nu mai spunem de strămoşii noştri geto-daci care în sanctuarul de la Sarmisegetuza au o reprezentare foarte simplă şi foarte complexă în acelaşi timp a Universului, prin artefactele existente acolo.

Cele 4 forţe ale Universului în accepţiunea modernă

Ceea ce înţelepţii Maeştri din străvechime cunoşteau despre cele patru Fiinţe Primnordiale, ştiinţa modernă de abia a descoperit în ultimele decenii. Astfel este recunoscută astăzi existenţa celor patru forţe fundamentale ale Universului, cea gravitaţională, cea tare, cea slabă şi cea eletromagnetică. Cea tare şi cea slabă sunt forţele nucleare existente la nivel atomic ce determină reacţii la un asemenea nivel între componentele materiei. Deci iată că şi ştiinţa postulează existenţa tot a patru Forţe Fundamentale – Forţe Primordiale, care se află sub guvernarea unei a cincea forţe, care de fapt este Forţa Sursei, şi pe care Einstein a căutat-o tot restul vieţii sale, pentru a putea explica manifestarea celor patru Forţe Fundamentale şi Teoria Câmpului Unificat care structurează întregul Univers. Astrofizicienii de azi susţin că cea de-a cincea Forţă le ţine pe celelalte patru primordiale la un loc şi le imprimă coerenţa în interacţiunea dintre ele. Este logic dacă asemuim această a cincea Forţă cu însuşi Creatorul. Chiar dacă ştiinţa modernă a acceptat astăzi existenţa hiperspaţiului şi de aici a altor dimensiuni superioare, despre care Ştiinţa Esoterică conţine informaţii din străvechime, mai sunt necesari paşi de făcut în direcţia acceptării Creatorului din perspectiva ştiinţifică, şi anume că nu este doar o Forţă lipsită de Conştiinţă. Îar în ziua în care oamenii de ştiinţă vor accepta că a cincea Forţă are Inteligenţa ei infinită şi Conştiinţa ei proprie, vom asista la o adevărată revoluţie în evoluţia conceptelor civilizaţiei umane despre Viaţă, Univers şi Creator.

Radu Ran