Cum percepem noţiunea timpului?
Noţiunea de timp este relativă, iar noi, oamenii trăim, că vrem sau nu, la scara Universului în afara timpului. Chiar de suntem întrupaţi, trăim în afara timpului. Ceea ce dă noţiunea de timp, este doar mintea umană, cea care a inventat timpul ca pe o curgere liniară a unor evenimente, trăiri, stări şi fapte. Cu toţii ne-am întrebat la un moment dat în viaţă, ce face sau ce anume determină trecerea timpului.
Timpul – la începuturile vremii
Hai să o luăm cu începutul. Atunci când Creaţia nu exista, cel puţin aşa cum o cunoaştem noi astăzi, timpul ca noţiune, aşa cum îl ştim, nu exista. Însă pe parcurs ce stelele, planetele, galaxiile şi Universurile au apărut, timpul ca noţiune s-a autocreat de la sine, căci Creaţia conţine timp. Pentru civilizaţiile extraterestre, timpul are alte conotaţii şi sensuri diferite faţă de al nostru. Unitatea de măsură a acestuia depinde de evoluţia spirituală şi de gradul de conştienţă atins de aceste civilizaţii. Marii înţelepţi ai tuturor timpurilor, chiar dacă se aflau în timp, reuşeau să trăiască şi în afara acestuia, fără a fi condiţionaţi de orarul celor 24 de ore. Se spune că la momentul actual de tranziţie, timpul s-a accelerat (şi dintr-un anumit punct de vedere aşa este), însă la scara Universului acest timp nu se vede sau nu este perceput! Mă refer aici la timpul terran, căci ne aflăm cu toţii pe Terra.
De ce trăim condiţionaţi de Timp?
Oamenii s-au obişnuit să trăiască în permanenţă condiţionaţi de Domnul Timp, iar structura societăţii este alcătuită şi depinde de acest factor. În funcţie de acesta, fiecare îşi face programul de zi cu zi. Dar haideţi să vedem cu toţii, că de fapt la scara Universului timpul nu există. Sunt momente în viaţă când percepem timpul altfel decât cum îl ştim, de exemplu într-un moment de relaxare se poate întâmpla ca între două bătăi ale secundarului să ni se pară că a trecut mai mult decât o secundă. Avem impresia că acul ceasornicului s-a oprit.
Marii Maeştri ai mileniilor trecute au văzut cu mult înainte, că va veni o vreme când oamenii vor trăi în afara timpului. Timpul ca noţiune şi unitate de măsură va exista doar ca un simplu contor al progresului tehnologic şi spiritual. Este bine să ne gândim la faptul că ceea ce trăim acum este doar un preambul la ,,timpul cel fără de timp”, pe care îl vom trăi. Dacă sunteţi curioşi şi vreţi să trăiţi cu adevărat acel timp, propuneţi-vă zilnic să trăiţi nelimitat (este necesar să credeţi!), veşnic tineri, frumoşi, puternici şi perfect sănătoşi, pentru a putea ,,gusta” dintr-un altfel de timp ce va să vie! Lanţul reîntrupărilor se apropie de sfârşit (marele ciclu de 26000 de mii de ani), însă va începe un altul mai mic de 2000 de ani (era Vărsătorului), cu alte întrupări, trăiri şi fantastice momente, când viaţa noastră va fi bogată (un altfel de bogăţie), iar iubirea, puritatea şi frumuseţea vor face parte din noi. Necesitatea şi simţul proprietăţii vor dispare şi cu toţii vom fi satisfăcuţi (nu ca acum) de prezentul continuu. Trecut, prezent şi viitor sunt doar un concept uman care va fi transformat în Eternitate. Şi aşa este.
Virgil Marcu
