Cum putem împăca ceea ce simţim cu ceea ce gândim?
Omul se găseşte deseori într-o dilemă din care de puţine ori găseşte scăpare şi anume se vede pus să aleagă între a asculta capul sau inima.
Raţiunea şi sentimentele sunt două funcţii total separate?
Nu de puţine ori credem că sentimentul ne întunecă judecata dreaptă, că putem fi orbiţi de ceea ce simţim şi că firul gândului nostru este încurcat în pânza de păianjen a sentimentelor şi emoţiilor noastre. Sau poate că dimpotrivă, uneori gândim prea mult, prea complex şi ne punem prea mari semne de întrebare pentru a ne bucura cu adevărat de ceea ce simţim. Un om stăpânit în întregime de intelect nu se va putea bucura niciodată de un trandafir înflorit, ci îl va studia ştiintific, botanic, iar dacă îi va simţi parfumul, nu îşi va ridica inima de bucurie, ci numai curiozitatea faţă de procesele cerebrale care permit omului să miroasă. Pe de alta parte, omul stăpânit numai de sentimente şi emoţii îşi va distruge psihicul prin vulnerabilitatea sa, acţionînd frumos, nobil, emoţionant, dar prostesc, consumîndu-şi energia. Cheia este echilibrul. Emoţiile şi sentimentele îşi au sediul în corpul astral, în timp ce gândul este produsul corpului mental.
Omul a ajuns să pună o barieră între cele două: ori raţiune, ori sentiment
Mintea şi sufletul emoţional sunt două părţi ale omului care au funcţii distincte, însă care trebuie să lucreze în armonie şi colaborare, nu în dezechilibru. A ne dezvolta numai pe mental sau numai pe sentimental este ca şi cum am respira numai cu un plămân, lăsândul pe celălalt să se atrofieze. Respirînd cu un singur plămân, organismul nostru va slăbi, cantitatea de oxigen şi de lumină va fi mai mică iar sângele va fi pompat mai greu. Din simpla decizie de a folosi numai unul din cele două componente, mental şi emoţional, în om se produc rupturi şi separări care mai devreme sau mai târziu, prin agravare, pot duce la probleme psihice sau chiar fizice.
Cum putem împăca inima cu intelectul? 
Omul a fost obişnuit să creadă că mintea şi inima sunt în conflict, că trebuie să se lupte, că trebuie să existe o bătălie interioară nemaipomenită între cele două, când de fapt ele trebuie să funcţioneze în armonie şi colaborare. Corpul mental este superior celui astral-emoţional, aşa că poate prelua informaţia spirituală mai bine şi o poate pune în practică, iar corpul emoţional este mai aproape de noi, motiv pentru care beneficiază primul de resursele noastre energetice. În cazul în care omul este echilibrat şi sănătos, informaţia curge din mental în emoţional fără probleme, armonic şi sublim, iar energia omului vitalizează nu numai emoţionalul, ci şi mentalul sau chiar şi spiritul, ajungînd la o deosebită vigoare mentală. Atunci când se pun bariere între cele două, acest schimb nu mai există. Energia şi informaţia nu mai pot circula şi se lovesc de oglinzi. Energia rămâne în emoţional şi îl hrăneşte, cu tot cu calităţi, dar mai ales cu vicii, iar omul devine hipersensibil şi cu disfuncţii, iar informaţia rămâne în mental. Dacă predomină mentalul, emoţionalul este lăsat sec de energie şi este alimentat intelectul, existînd în om senzaţia de gânditor rece şi fără sentimente. Un om fără suflet îi neagă sufletului dreptul la energie, iar un om fără minte îi neagă minţii dreptul la iubire. Aceste corpuri sunt doi plămâni care trebuie să respire la fel pentru a face inima să bată, sunt două picioare care trebuie sa fie la fel de puternice pentru a face omul să meargă înainte şi sunt doi ochi care trebuie să fie amândoi la fel de deschişi pentru a vedea adevărul.
Nu există în natură separare între mental şi emoţional, nici între trup şi suflet, nici între sacru şi profan. Există numai mintea omului care le împarte pe categorii pentru a le înţelege mai bine şi împărţite le lasă, învăţându-i pe ceilalţi că sunt separate. Învăţati să faceţi pace între sentiment şi intelect, gândiţi-vă emoţiile şi iubiţi-vă gândurile, ridicându-vă deasupra condiţionărilor omeneşti. Puteţi face acest lucru prin muncă asiduă cu voi înşivă sau vă puteţi ajuta de o mică rugăciune a echilibrului: “ Ajută-mă Doamne să fac din mintea şi din sufletul meu cupe egale demne de a primi iubirea şi lumina Ta. EU SUNT echilibrat şi liber. Amin.”
