Cum va arăta Pământul şi lumea aşa cum o ştim peste 100 de ani?

Ne-am născut cu toţii într-un ev zbuciumat şi ciudat, dar care ne permite nouă, tuturor să evoluăm poate mai mult ca niciodată. Nici când nu a fost nevoie de mai multă vindecare, pace, lumină şi înţelegere. Ne întrebăm cu toţii oare ce va fi? Ce ne va aduce ziua de mâine?

Se pare că nu numai noi ne punem aceste întrebări, dar şi toţi ceilalţi care se numesc preşedinţi, guvernatori, primari etc. Sunt fiinţe ca şi noi care trec printr-un proces amplu de vindecare. Ca atare constat că cei care ne conduc nu sunt mai buni sau mai grozavi, ei au aceleaşi afecţiuni ca noi din punct de vedere fiziologic, sufletesc şi spiritual. Nicicum nu vom fi conduşi vreodată atât de mult şi bine aşa cum ne dorim. Luaţi în calcul dragii mei faptul că şi ei sunt bolnavi, poate mai mult decât noi. Ce pretenţii poţi avea de la un om bolnav care nici măcar nu conştientizează că are afecţiuni serioase ce îi pun în pericol capacitatea de decizie, de a controla şi a manipula masele (ei zic că conduc). Oare cât vom mai aştepta ca aceşti aşa zişi ,,zei” ai umanităţii să hotărască în locul nostru, care este rolul şi funcţia noastră în societate? Cu toţii am intrat într-un proces îndelung, pe care eu îl numesc ,,comă”. De ce? Pentru că în tot acest timp, fiecare om şi parametru al fiinţei noastre este luat la mână, în sensul că cei ce ne au în grijă, luptă cu personalitatea noastră, pentru binele nostru cel mai înalt.

Totul este pentru evoluția noastră, pentru binele nostru

Într-o zi, contrariat de ce înseamnă acest bine cel mai înalt, am primit un răspuns din partea veghetorului care sună cam aşa: ,,Tot ce se întâmplă la ora actuală ca persoane ale anturajului tău şi conjuncturi, reprezintă binele tău cel mai înalt.” În cazul în care v-aţi întrebat şi dumneavoastră, acesta este răspunsul. Deci cu toţii ne-am întâlnit şi nu întâmplător în aceste momente de foc şi transformare ale fiinţei noastre. Ne este greu tuturor dragi prieteni, chiar şi mie, dar am speranţa că ieşim învingători din tot acest amalgam trepidant al vieţii.

Mama Geea ne întreabă pe toţi ce alegem? Darul vieţii veşnice sau pe cel al morţii prin ignoranţă şi prostie? Şi ne mai întreabă un lucru, cât suntem de pregătiţi pentru marele salt în conştiinţă al umanităţii, pentru ca specia lui Homo Sapiens să-şi continue viaţa şi evoluția pe acest corp ceresc Geea. Sunt mulţi cărora nu le trece prin cap că, o singură rotaţie greşită a planetei ar duce la pierderea de vieţi omeneşti, dar mai ales a bogăţiilor pe care unii dintre noi le posedă.

Totul aparține de drept Divinității

Am văzut de curând la televizor o emisiune, care spunea un lucru cât se poate de evident că pisica este singurul animal care nu poate fi posedat. Închipuiţi-vă prieteni că nimic din ceea ce există pe lume, nu poate fi posedat, darămite luat cu forţa. Ceea ce ni se pare unora dintre noi ca fiind al nostru, de fapt aparţine Creatorului, unii îi spun Dumnezeu, alţii Allah, unii îi spun Khrisna etc. Indiferent de numele dat Divinităţii, nimic din ceea ce avem sau ,,posedăm”, nu ne aparţine. Când vom înţelege cu adevărat acest aspect important al vieţii, vom împărţi cu toţi ceilalţi ceea ce avem. Dacă omul poate da mai puţin, cu siguranţă Dumnezeu ne dă mai mult. Este multă foamete, mizerie şi sărăcie la ora actuală în lume, lipsa educaţiei şi culturii îşi spune cuvântul chiar şi în ţările foarte dezvoltate. Ne uităm cum marile concerne gen restaurant şi fast-food, aruncă seară de seară mii şi milioane de tone de mâncare, pe care ţările sărace ale lumii a treia ar fi bucuroase dacă le-ar putea primi.

Consumăm pe zi ce trece tot mai mult din orice, până unde? Credeţi voi că sursele şi resursele planetei vor ajunge la nesfârşit? Vă spun că nu, atâta timp cât cei bogaţi şi ţările bogate îşi risipesc cu ,,mărinimie” toate bogăţiile solului şi subsolului. Mama Geea este tot mai sărăcită, deoarece pământul a fost infectat cu tot felul de substanţe şi solvenţi care pun în pericol însăşi viaţa noastră. Să fim mai chibzuiţi cu noi şi cu ceea ce consumăm, pentru că ce dăm aceea vom primi! Atenţie, nu vă jucaţi cu generaţiile care vin după noi, nu este cazul să fotografiem tot ce se poate pentru ca peste ani să le arătăm tinerilor noştri poza unui copac sau chiar a unui fir de iarbă!

Virgil Marcu