De ce avem nevoie de culori în viața noastră?

Culorile şi atitudinea celui care le poartă

De mult mă preocupă acest subiect şi m-am gândit să-l dezbat cu dumneavoastră, cititorii noştri. Când aveam 25 de ani, mă fascina negrul şi majoritatea hainelor mele erau negre. Mama era îngrozită de alegerea mea şi lupta pe toate fronturile să mă determine să îmi schimb garderoba. Acum port numai culori deschise: tonuri de roşu, gri perlat, albastru, alb. Ce mi-a schimbat atitudinea, o să vă povestesc acum. Am avut prilejul să merg într-o excursie în Delta Dunării cu un grup de francezi, toţi pensionari, destul de înaintaţi în vârstă. Aveau oamenii aceia o vitalitate debordantă şi un mod frumos de a-şi trăi viaţa cu toate neajunsurile ei, de nu-ţi venea să crezi. Dar ce te impresiona plăcut, era îmbrăcămintea, în culori vii pe nuanţe de alb, galben, roz, bleu. Am intrat în vorbă cu ei şi m-au întrebat (prima întrebare) de ce sunt îmbrăcată în negru. Probabil nu s-au gândit la doliu, fiindcă negrul este culoare de doliu numai la balcanici. La indieni doliul este gri, la asiatici- galben, la turci- albul şi câte alte obiceiuri mai sunt, numai oamenii locurilor le ştiu şi le înţeleg. Ei considerau că, oricum bătrâneţea vine cu problemele ei, nu trebuie să se mai îmbrace cernit, ca să-şi mai încarce aura cu încă o problemă în plus. În vremea aceea ei ştiau deja de terapia culorilor şi de rolul ei în viaţa omului.

Culorile şi efectele lor asupra spiritului nostru

Un corp îmbătrânit îşi pierde vitalitatea şi nu mai trebuie încărcat cu tot felul de culori cernite şi greoaie, fiindcă bătrâneţea nu trebuie privită ca o povară, ci ca zorii înţelepciunii care apar să-ţi echilibreze o viaţă plină de agitaţie şi stres. În societăţile civilizate, bătrânii erau baza şi ei purtau responsabilitatea întregii comunităţi. Acum bătrânii sunt ,,prelungiri” ale familiei de cele mai multe ori mai împovăraţi şi mai responsabili, dar fără valoarea şi respectul care li se cuvin. Aşa că pe lângă alte neajunsuri şi nemulţumiri se îmbracă cu ce este mai vechi, mai ponosit şi mai în ton cu bătrâneţea, fără să-şi imagineze că, prin culori terne, permit agăţarea în aură a tot felul de nimicuri supărătoare. Culorile deschise, energizante, sunt benefice şi ajută aura să se cureţe, menţinând o stare de spirit bună şi o vitalitate la fel de bună.

Care este rolul culorilor în viața noastră?

Acum voi încerca să schiţez câteva caracteristici ale culorilor şi rolul lor în viaţa noastră şi în aura noastră.

ROŞU arată forţa, vigoarea, energia. Nu ar trebui purtat de persoane energice sau excesiv de nervoase, fiindcă stimulează funcţiile nervoase.

ORANJUL este culoarea soarelui şi este revitalizantă. Oranjul viu înseamnă vitalitate şi control de sine, iar oranjul închis- delăsare, lipsă de ambiţie, lene. Mult oranj în aură înseamnă tulburări renale. GALBENUL auriu, strălucitor indică sănătatea celor care sunt ,,în apele lor”, care se îngrijesc atât cât trebuie, care nu se plictisesc şi care învaţă uşor, sunt prietenoşi şi serviabili. Un galben palid sau spre roşu arată nehotărâre şi timiditate.

VERDELE smarald cu urme de albastru este culoarea vindecării. Tonic, amical, serviabil, verdele este culoarea medicilor şi a asistentelor şi absolut toţi aceştia au verde în aura lor. Cu cât tinde spre albastru cu atâta este de mai mare încredere. Dacă are mult galben simbolizează înşelătoria. Este bine să avem verde în aură, dar şi să purtăm nuanţe de verde, care ajută la vindecare.

ALBASTRULUI i se mai spune şi culoarea spiritului, simbolul contemplării, al rugăciunii şi al cerului. Albastru pal – indică o persoană care lucrează din greu la perfecţionarea sa. Oamenii care au un albastru intens urmează în general o cale spirituală şi îşi dedică viaţa cu dezinteres unei cauze. Albastru în îmbrăcăminte, linişteşte şi aşează, dă o senzaţie de calm şi distincţie.

INDIGO şi VIOLET sunt culorile celor care caută o cauză căreia să i se dedice. Pe măsură ce îşi găsesc calea, aura lor trece la albastru intens. În viaţa de zi cu zi, este mai greu să foloseşti aceste culori, fiindcă se ştie că la lumina artificială îţi pot face o faţă cadaverică. Tulburările cardiace şi cele de stomac sunt frecvente la cei cu violet şi indigo în aură.

ALB este în mod logic culoarea perfectă spre care tindem toţi. Dacă sufletele noastre ar atinge armonia absolută, toate vibraţiile noastre colorate s-ar topi într-un alb strălucitor. Oamenii au păstrat din memoria lor ancestrală, în rochiile de mireasă, în halatele personalului sanitar, în albul varului de pe pereţi împrospătat de sărbători – această culoare ca o tindere firească spre puritate şi perfecţiune. Purtaţi culori cât mai frumoase, ca o vindecare a trupului şi ca un omagiu adus sufletului!

Cecilia David