De ce chiar și unii oameni inteligenți sunt superstițioși?

Oamenii de știință au pus în evidență existența, în creierul uman, a unei regiuni responsabile de credința în Dumnezeu, sugerând astfel, indirect, că am fi “predispuși la credință”. Probabil că la această regiune au făcut apel, de-a lungul mileniilor, numeroasele religii și culte de pe Terra, care și-au convins adepții că ele și numai ele asigură transmiterea mesajului divin. Dar, dincolo de dogme și de tradiții specifice, majoritatea oamenilor au continuat să creadă și în superstiții și “semne” considerate de esență celestă, chiar și atunci când acestea contraveneau normelor fundamentale ale religiei respective. Savanții au remarcat că în perioadele dificile ale vieții, până și persoanele care resping, în general, superstițiile, par înclinate să creadă în ele. Ceea ce este și mai straniu e faptul că până și oamenii extrem de inteligenți sunt tentați să dea curs fricii de superstiții. De ce?

25% dintre americani cred în superstiții

Potrivit unui raport dat recent publicității de Societatea National Geographic, „economia Statelor Unite înregistrează pierderi de până la 900 de milioane de dolari în zilele de vineri, 13, pentru că atunci, din cauza spaimei de această zi, oamenii nu-și mai desfășoară activitatea în mod normal, nu mai zboară cu avionul și unii chiar refuză să mai meargă la serviciu”. În altă ordine de idei, un sondaj Gallup și-a propus să stabilească precis cât sunt de superstițioși americanii, punând celor chestionați un set de întrebări. Dintre respondenți 25% au recunoscut că ar fi, într-o mai mică sau mai mare măsură, superstițioși. Dintre aceștia, 24% au afirmat că bat în lemn când aud de situații neplăcute, 13% se întorc din drum când o pisică neagră le taie calea, 12% se feresc să treacă pe sub o scară, 11% sunt convinși că spargerea unei oglinzi aduce șapte ani de ghinion, iar 9% că numărul 13 e fatidic.

De ce însă astăzi, când știința și gândirea rațională domină planeta, există totuși o mulțime de oameni superstițioși? Jane Risen, o specialistă în antropologie de la Universitatea Chicago susține, pe baza studiilor științifice desfășurate de-a lungul anilor, că ”superstițiile nu sunt doar apanajul persoanelor cu un nivel de inteligență mai redus. Mai bine de jumătate dintre persoanele chestionate aveau cel puțin liceul la bază și totuși recunoșteau că bat în lemn sau evită să treacă pe sub scări. Chiar și studenții aveau o serie întreagă de superstiții legate de examene.

”Lenea de a gândi”, o posibilă explicație pentru respectarea superstițiilor

Laureatul Nobelului pentru Economie, savantul israelian Daniel Kahnemann, atribuie credința în superstiții „lenei de a gândi”: ”E mai ușor să crezi în superstiții decât să te gândești la probabilități, ceea ce implică un efort mental. Chiar și persoanele raționale, care acceptă că superstițiile nu au nicio bază reală, se supun totuși acestora”.

Una dintre explicațiile date acestei acceptări a superstițiilor de către persoanele inteligente e că majoritatea oamenilor caută să se simtă confortabil.

E amuzant să crezi în ceva irațional. Raționalitatea e un termen rece, în timp ce superstițiile țin de lumea magiei, care, vrem sau nu, ne fascinează.

E un mod lejer de a ne spori senzația că deținem controlul asupra lucrurilor. Dacă avem convingerea că vom fi în siguranță renunțând să trecem pe sub o scară, ne vom îmbunătăți, cu puțin efort, viața. Majoritatea oamenilor inteligenți care și-au recunoscut credința în superstiții au afirmat că nu au nimic de pierdut din asta, în schimb erau convinse că respectarea superstițiilor lor le dădea o încredere sporită că lucrurile aveau să meargă bine.

Tudor Gabriel