De ce ne căsătorim şi care sunt adevăratele semnificații ale căsătoriei? ...
Trăim într-o lume obosită de ea însăşi
E minunat şi miraculos ori de câte ori mai putem descoperi cupluri care, prin iubire şi cu ajutorul acesteia, reuşesc să rămână împreună mulţi ani. Ani în care şi unul şi celălalt şi-au împărtăşit sufletele la candela speranţei şi credinţei în Dumnezeu- păstorul care ştie tot, vede tot şi totuşi nu intervine, lăsând astfel posibilitatea unui cuplu să se maturizeze la umbra alegerilor de zi cu zi.
Ce este căsătoria?
Nu ştiu să răspund cu exactitate la această întrebare, probabil că este unul din multele aspecte importante ale vieţii şi un instrument prin care doi oameni vor să-şi împartă unul altuia singurătatea, sau cine ştie? Am întrebat mai demult (7-8 ani cu aproximaţie) câteva cupluri, de ce s-au căsătorit şi dacă se iubesc. Răspunsul lor a fost ambiguu, nici vorbă de iubire, iar referitor la întrebarea „de ce?”, nu au ştiut să răspundă. De menţionat faptul că aceste cupluri aveau la activ cel puţin 20 de ani de căsnicie! Atâta timp cât oamenii nu ştiu să-şi respecte libertatea (ne-am născut fiinţe libere), căsătoria rămâne o simplă instituţie de înrobire, mutilare (câte suflete am văzut în această situaţie!) şi limitare a libertăţii omului de către om, precum şi a capacităţii sale creatoare. Dacă o căsătorie ar sprijini partenerii, ar fi foarte bine. Dacă rudele şi neamurile ar înţelege că, doar cei doi îşi leagă destinele şi nu s-ar băga în alegerile acestora, ar fi foarte bine.
La noi românii există un prost obicei, de regulă când doi oameni se căsătoresc de comun acord şi hotărăsc să fie împreună la bine şi la rău, până ce moartea îi va despărţi, printr-un act de cununie oficiat de ofiţerul stării civile din cadrul primăriei, ceilalţi (neamuri şi rude) se consideră căsătoriţi cu noul cuplul abia întemeiat. De aici şi până la nefericire nu este decât un pas. Mentalitatea prostească de a crede că ne-am luat cu toţii, duce de cele mai multe ori la despărţirea cuplului.
Există anumiți factori de care trebuie să ținem cont
Sunt câteva reguli de bun simţ care nu ar trebui să lipsească nimănui din conduita socială şi umană. Dacă tot ne credem civilizaţi, haideţi să vedem ce putem face pentru noi şi copiii noştri care şi-au unit destinele prin căsătorie. De obicei, un asemenea pas important constă în acordul celor doi, apoi unirea propriu zisă la primărie şi biserică. Foarte multe cupluri dau dovadă de imaturitate şi lipsă de înţelepciune. Ele se lasă duse de atracţia primitivă fără de sentimente, sentimente pure şi curate care pot veni doar din centrul fiinţei, ca mai apoi să se trezească în pat cu un străin. Unde este comunicarea, respectul şi iubirea? Am să amintesc aici un aspect foarte important, chiar dacă cununia religioasă este considerată sfântă şi recunoscută de Dumnezeu, nu este deloc aşa! Doar cuplurile care se însoţesc la întrupare împreună, în urma legămintelor dinainte de naştere sunt recunoscute şi binecuvântate de Cer!
Căsătoria în profunzimea ei
În societăţile primitive, aşa cum este şi a noastră, se întâmplă precum v-am spus, dar cum arată oare căsătoria în lumile supercivilizate ale galaxiei noastre? Aceste societăţi privesc căsătoria ca un angajament liber consimţit a două suflete, care au în faţa lor mii de ani de evoluţie împreună şi care la un moment dat pot să rămână împreună pentru totdeauna. Cei doi se angajează să se susţină şi să se ajute astfel încât călătoria să fie cu folos spiritual. Acordul celor doi este bazat pe iubire, respect şi recunoştinţă. În cazul în care cei doi nu îşi mai pot respecta alegerea de a fi împreună din motive întemeiate, se despart şi îşi mulţumesc reciproc pentru timpul petrecut împreună şi pentru obiectivele spirituale atinse. Oare când vom ajunge şi noi ca ei? Atunci când vrem să facem un asemenea pas, este bine să cumpănim şi să ne întrebăm sufletul dacă cel ales este binele nostru cel mai înalt. Dacă prin însoţirea celor doi se urmăreşte binele cel mai înalt al fiecăruia, iar sentimentul de iubire este preponderent, este bine să dăm curs. Dacă nu, mai bine rămânem singuri şi căutăm să ne ridicăm sufletul precum şi conştiinţa. Poate într-o altă întrupare vom avea mai mult noroc!
Înainte căsătoriile erau necesare, însă acum, în noua energie acest lucru nu mai este obligatoriu (pentru că aşa zice mama, bunica, vecinii, societatea). Pentru că nu mai există profunzime, iar valorile familiei nu mai sunt aceleaşi, pentru că prea des oamenii confundă verbul a iubi cu a place, cuplurile ajung la adevărate dezastre maritale. Dacă tinerii din ziua de azi s-ar gândi la căsătoria spirituală înaintea căsătoriei simţurilor, altfel ar arăta societatea şi totul ar funcţiona perfect. Şi, pentru că nu se iubesc, ci doar se plac, se agaţă de această plăcere până îşi satură simţurile. Şi, când plăcerea simţurilor a dispărut, deja sunt doi străini! Nu vă lăsaţi ghidaţi de instinct, bani, avere, căci totul are un preţ! Din nefericire preţul plătit este mult prea mare, peste puterile voastre! Nu merită efortul! Atenţie deci!
