Descoperă lucrurile mai puţin ştiute despre ritualurile de exorcizare

Auzim sau citim câteodată despre cazuri de exorcizare, fie la televizor fie în presă.

Ce este de fapt exorcizarea?

Exorcizarea este un tip de terapie spirituală care vizează alungarea unei entităţi parazite din corpurile subtile ale unui om sau din preajma acestora.

Posesiunea poate fi de două feluri:

• falsă sau reală
• iar cea reală poate fi umană sau demonică

Posesiunea falsă poate avea aceleaşi simptome ca şi cea reală, însă factorii nu sunt externi spirituali, ci psihici. Cu alte cuvinte, omul nu este chinuit de demoni sau spirite, ci este copleşit de “demonii” săi interiori. Deformările corpurilor subtile ale unui om sau descentrarea lor detemină nu numai stări psihice fluctuante, ci şi afecţiuni extrem de grave precum halucinaţiile paranoide, schizofrenia, chiar şi epilepsia, confundate în timpurile vechi cu posesiunea demonică. Un individ cu sindromul personalităţilor multiple poate însă “fabrica” o identitate alternativă care să se manifeste ca o entitate ostilă, violentă, fiind antrenat într-un scenariu de posesiune, din motive ce ţin mai degrabă de patologic şi de trăirile omului respectiv în raport cu sine. Sunt puţine cazurile extreme de acest fel, însă în timpurile vechi cazurile acestea erau văzute doar ca lucrări ale diavolului. Astfel de posesiuni false se pot remedia fie prin hipnoză, fie printr-un ritual de exorcizare, care va avea efect chiar dacă acolo nu este de fapt o entitate demonică – dacă subiectul îşi fabrică o problemă spirituală, psihicul sau îi va spune că numai remediul spiritual va fi eficient. Cu alte cuvinte, demonul este acolo atât timp cât omul crede că este acolo, iar ritualul va fi eficient atât timp cât va crede în eficacitatea lui. Astfel se explică celebrele cazuri de posesiune în care rugăciunile autentice de exorcizare au fost înlocuite (cu succes!) cu operele unor filosofi în limba latină. Posedatul necunoscând conţinutul litaniei, ritualul a avut efect pentru că acesta credea cu tărie că acele cuvinte au proprietatea de a-i uşura chinul…

Posesiunea reală, deşi mai rară decât cea falsă, nu este o posibilitate ce poate fi exclusă. Aici omul poate fi ţinta unor atacuri de magie neagră, vrăjitorul sau vrăjitoarea care lucrează cu spiritele întunecate sau cu entităţile descărnate putând să le constrângă spre a fi trimise la persoana în cauză pentru a-i face rău. Acel spirit, fie el om decedat sau demon, se ataşază energetic de omul vizat şi rămâne acolo, cauzându-i tot felul de probleme, de la vampirajul energetic până la leziuni ale corpurilor subtile. Exorcizarea sau alungarea unei astfel de entităţi se face conform regulilor magiei rituale şi anume entitatea trebuie să se supună voinţei exorcistului spre a fi forţată să rupă legăturile cu posedatul. Acesta apelează la ajutorul Divinităţii prin pronunţarea unor rugăciuni speciale sau cuvinte secrete ale puterii pentru a-i reaminti entităţii cui se supune cu adevărat, adică Atotputernicului.

Cine poate efectua un ritual de exorcizare şi cu ce tip de rugăciuni?

Noi ne-am obişnuit de cele mai multe ori să vedem preoţii în ipostaza de exorcişti, pentru că ei cunosc adesea cel mai bine ceea ce trebuie făcut şi au o pregătire spirituală aparte (ca să nu mai vorbim de harul duhovnicesc, părintele Ilarion Argatu fiind în timpul fericitei sale vieţuiri pe acest plan un exorcist renumit, pentru a numi un singur exemplu).Se folosesc “Molitvele Sfântului Vasile cel Mare” în Biserica Ortodoxă, la catolici existând un capitol întreg în “Rituale Romanum”.Însă, exorcizarea poate fi făcută uneori şi de laici, de oameni nehirotonisiţi ca preoţi, cu condiţia unei pregătiri intense şi unei înţelegeri profunde a fenomenului în sine, împreună cu darul nativ şi cu credinţa absolută în puterile lui Dumnezeu. Deseori însă, bioterapeuţii sau sacroterapeuţii nu cunosc legile exorcizării şi nu au succes sută la sută, plus că îşi pot uşor suprasolicita corpurile subtile şi pot deveni ei înşişi ţintele entităţilor expulzate din pacient. Dacă exorcistul ştie cum să alunge entitatea, însă nu ştie să se protejeze pe sine şi pe cei din jurul său sau se epuizează energetic în timpul operaţiunii, mai bine nu se apucă deloc de un asemenea procedeu! Iar dacă expresia egoului exorcistului este mare, el poate deveni şi mai uşor ţinta atacurilor spirituale din partea întunecaţilor, ştiindu-se că egoul este poarta lor preferată de intrare în om…Exorcistul este în primul rând un lucrător al luminii, un mag, adică un om care cere sprijinul Divinităţii pentru a acţiona prin el, iar un mag trebuie să fie umil, dar convins de puterile cu care lucrează, atent dar nu temător, extrem de prudent şi perseverent. Rezultatele vor fi astfel pe măsură.