Despre mandale, meditaţie şi privire

Ce sunt mandalele şi cum se folosesc ele? 

Mandala este un termen care provine din limba sanskrită, desemnând un anumit tip de desen,de obicei de formă circulară, folosit în ceremoniile sacre. Universul reprezentat prin intermediul unui cerc perfect este comun multor tradiţii, însă aici lucrurile merg puţin mai departe. Mandala, numită deseori şi yantra, este o reprezentare grafică a unui principiu, a unei forţe sau al unei realităţi la care se doreşte să se ajungă. Mandala este o unealtă care poate ajuta omul să se racordeze mai bine la o anumită energie, prin intermediul contemplării ei. Există un anumit efect pe care formele le pot avea asupra sufletului şi minţii, de asemenea, există un efect pe care îl au şi culorile. Împreună ele formează efecte complexe, ajutându-ne în munca noastră spirituală şi chiar în menţinerea unei stări psihice armonioase.

Care sunt simțurile care ne ajutǎ atunci când ne folosim de mandala?

Chiar dacă mandala în sine are o putere extraordinară, noi nu trebuie să ne bazăm doar pe privire. În lucrul cu aceste minunate obiecte ale meditaţiei, privirea este doar jumătate din poveste… Privirea superficială a unei mandale poate avea într-adevăr efecte benefice, însă adevăratul scop al mandalei este acela de a oferi un punct extern de concentrare a atenţiei în timp ce medităm.

Pentru a putea avea o trăire spirituală cât mai profundă şi mai deplină, putem folosi toate simţurile noastre, sau niciunul. Meditaţia adevărată, absolută, foloseşte închiderea tuturor simţurilor externe şi concentrarea atenţiei doar în interior. Acest lucru este deosebit de greu de realizat pentru mai multe secunde în şir, fără a fi deranjaţi de gânduri reziduale sau senzaţii parazite, aşa că putem aborda metoda simţurilor, fiind mult mai accesibilă.

• Simţul tactil este uşor de stăpânit, se reduce doar la a găsi o poziţie comodă, confortabilă, în care să putem rămâne o anumită perioadă de timp. Mâinile nu au o nevoie extraordinară de a atinge, aşa că ne putem relaxa relativ uşor din acest punct de vedere.
• Urmează gustul, care şi el este uşor de controlat. Aici vom face diferenţa între foame şi gust. Nu trebuie să ne înfometăm pentru a medita, însă nici nu trebuie să începem o meditaţie imediat după ce am terminat de mâncat o masă copioasă. Moderaţia trebuie aplicată în toate, iar un astfel de exerciţiu spiritual cere bineînţeles, înainte de toate, moderaţie.
• Mirosul este şi el parte din conştientul nostru, şi ne putem relaxa mult mai bine dacă ne aflăm într-o atmosferă cât mai pură.

Aromaterapia şi meditaţia asupra mandalei

Vom avea nevoie de aer curat, o cameră bine aerisită, iar dacă dorim, un miros plăcut. Orientalii folosesc răşini parfumate aruncate pe tăbliţe înroşite în foc sau pe cărbuni, beţişoare parfumate sau diverse amestecuri pulverizate. Noi putem apela la uleiuri eterice în lampa de aromaterapie, la o lumânare parfumată sau un beţişor aromatic. Sunt recomandate lumânările sau uleiurile mai degrabă, deoarece fumul poate fi iritant, în special dacă este în exces. După cum spuneam, moderaţie: nu ne vom înconjura de lumânări, nici nu vom turna toată sticluţa de ulei în lampă. Deşi mirosul va fi cu siguranţă puternic, asta nu înseamnă că ne vom relaxa mai repede sau că vom atinge extazul mai uşor. În niciun caz nu vom aprinde un mănunchi de beţe… O lumânare, un beţişor sau câteva picături de ulei parfumat, oricare este suficient pentru a ne stimula mirosul în timpul meditaţiei. Auzul este şi el important.

Putem pune în surdină o muzică serenă, liniştită, care să ne ducă mintea în interior.

Ne trebuiesc acorduri pure, simple, nu versuri complicate care să ne pună mintea la treabă sau care să suscite amintiri. Vrem să folosim sunetul pentru a ne linişti şi pentru a ne conecta cu realităţile subtile nu cu diversele conţinuturi ale trecutului nostru, aşa că nu vom asculta piese care ne leagă emoţional de cineva anume, fie plăcut, fie neplăcut, ci vom asculta o muzică plăcută, armonioasă, însă neutră din punct de vedere personal. Putem de asemenea să cântăm noi înşine, sau să recităm repetat o mantră, o formulă sacră sau o silabă specială. A mai rămas văzul, care pentru mulţi este cel mai problematic. Starea noastră de veghe este definită de văz, percepem lumea prin intermediul ochilor şi imaginile sunt cele cu care lucrăm pentru a o analiza. Fără să vrem, mintea nostră foloseşte imagini chiar şi atunci când nu dorim. Pentru a evita acest lucru, este bine să îi dăm minţii o imagine care prin contemplare, să elimine imaginile nedorite sau inutile. Mantrele pot fi simple, sau complicate, artistice sau geometrice, colorate sau alb-negru, cu sau fără scris sau litere, în combinaţii fără sfârşit.

Cum lucreazǎ mandala?

Vom alege o mandală care consideră că se potriveşte scopului nostru şi o aşezăm în faţa ochilor. Este recomandabilă o distanţă de aproximativ un braţ faţă de suportul mandalei noastre, însă în funcţie de mărimea ei, aceasta poate fi apropiată sau depărtată. Ne aşezăm comod şi ne relaxăm, luând fiecare simţ în parte şi oferindu-i ofranda: simţului tactil îi oferim fermitate şi confort, gustului îi oferim saţietate, mirosului îi oferim un parfum discret, auzului îi oferim armonia notelor muzicale, iar văzului îi oferim mandala… Închidem ochii şi aşteptăm. Vom vedea, fără doar şi poate, frânturi din viaţa de zi cu zi, imagini de la televizor, litere din cărţi sau ziare, chipuri, peisaje, tot felul de scene trăite sau imaginate, într-un cuvânt, haos. Acesta nu ne trebuie. Vom deschide ochii şi vom privi mandala. Ea exprimă armonie, fericire, pace, linişte. Ne vom uita la ea şi vom închide din nou ochii. Vom încerca să îi reconstituim forma, culoarea şi ceea ce exprimă. La început va fi mai greu, dar vom reuşi într-o anumită măsură. Apoi vom deschide din nou ochii şi o vom privi îndelung. Ne vom deschide ochii formei ei, ne vom deschide sufletul vibraţiei ei şi mintea, înţelesului ei. Vom parcurge imaginea total, urmărind cu răbdare fiecare linie şi fiecare formă. Închizând iar ochii, o vom reconstitui şi mai bine, şi mai precis, şi vom simţi şi mai profund pacea şi armonia pe care ea o exprimă. Deschidem din nou ochii şi ne vom relua exerciţiul până când vom reuşi să o reconstituim integral prin puterea vizualizării noastre. Fiecare linie, formă, petală, cerc, culoare, toate vor corespunde cu fotografia sau desenul nostru. Apoi vom muta privirea în centru şi o vom menţine un timp acolo, închizând ochii. Vom observa că mandala va începe să ia singură formă în mintea noastră, fără a face nimic. După câteva repetări, vom privi mandala defocalizat, fără a ne aţinti privirea undeva anume, iar închizând ochii vom reuşi să o recostruim altfel în minte.

Toate acestea sunt bineînţeles tehnici elementare, menite să pună privirea la lucru în timpul meditaţiei. Mandala este o unealtă, nu un scop. Trebuie să ne deschidem sufletul pentru a o putea percepe mai bine şi trebuie să ne îndreptăm mereu simţurile asupra unui singur lucru pentru a putea subjuga haosul minţii noastre. Încercaţi şi „Vedeţi”!  

Asterion