Drumul parcurs de Omraam către lumea spirituală

admin Miercuri, 19.aug..2015 11:51 Personalitati din lumea spirituala Lasă un răspuns 1 vizualizari

Cine a fost Omraam?

Omraam, sau mai bine zis, Mikhael Aivanhov, a fost unul dintre cei mai importanţi adepţi contemporani care au venit să înveţe pe ceilalţi valorile spiritualităţii universale. Fără îndoială numele de Omraam Mikhael Aivanhov este cunoscut publicului român, cărţile sale publicate de editura Prosveta ajungând şi la noi în traduceri pline de farmec şi de înţelepciune, pe care le recomandăm oricând cititorilor noştri cu cea mai mare plăcere şi căldură. Omraam Mikhael Aivanhov a fost fondatorul Frăţiei Albe Universale, filosof, pedagog, alchimist, mag, astrolog şi mistic de origine bulgară, naturalizat în Franţa. Elevul cel mai important al Maestrului şi iniţiatului Peter Deunov, Aivanhov continuă pe acelaşi ton al unui creştinism mistic deosebit, cald şi blând, accesibil oricui, plin de învăţături simple şi naturale.

Afinităţile lui Omraam cu lumea spirituală

Născut ca Mihail Ivanov în 1900 într-un sătuc sărac numit Serbţi, în Bulgaria, tânărul Mihail are încă de mic o predilecţie către lucrurile spirituale şi către rugăciune, animat de un deosebit interes pentru lucrurile ascunse care guvernează întreaga natură. În anul 1907, după ce satul său natal este distrus de către naţionaliştii greci, pleacă împreună cu familia sa la Varna, unde tatăl său încercase nu cu mult înainte să-şi găsească o slujbă. Când Ivanov împlineşte vârsta de 8 ani, tatăl său se stinge din viaţă, lăsând în urmă un fiu care cu atât mai mult dorea să afle tainele lumii de dincolo cu cât aceasta i se arăta prin intermediul morţii părintelui său. În 1916 tânărul nostru mistic are prima experienţă a unui extaz spiritual, iar în 1917 are loc încă un eveniment semnificativ în viaţa sa: întâlnirea cu Maestrul Peter Deunov. Acesta, cunoscut şi ca Beinsa Douno, are un impact extraordinar asupra cursului vieţii sale, rămânând devotat Maestrului până la sfârşitul vieţii. Formarea lui Ivanov a fost cea de profesor, lucrând în Varna şi lângă Sofia în diferite şcoli, devenind şi director al uneia dintre ele, însă misiunea sa era aceea de a preda mai multor oameni decât visase vreodată. Cariera sa pegagogică se adresa nu numai tinerilor şi copiilor, ci lumii întregi care ar fi avut urechi pentru a auzi mesajul său. În anul 1937 se vede nevoit să părăsească pământul Bulgariei natale, plecând să răspândească lumii întregi mesajul la care Deunov îl făcuse părtaş, şi se stabileşte la Paris.

Cum se formează Frăţia Albă Universală?

Aici începe misiunea propriu-zisă care îi fusese încredinţată, demarând în anul 1938 cu o conferinţă publică susţinută la Sorbona, urmând ca în anul 1945 să ia fiinţă asociaţia pentru care pregătise terenul Peter Deunov, şi anume Frăţia Albă Universală. Cinci ani mai târziu, Mihael Ivanov pleacă în India, unde stă un an de zile, întâlnind cele mai luminate minţi ale esoterismului asiatic şi învăţând de la aceştia şi de la oamenii simpli în egală măsură. Îi întâlneşte pe Swami Shivananda, Ananda Mayi Ma, Swami Nityananda, Lama Anagarika Govinda şi Hanuman Baba, despre care se spune că ar fi fost discipolul lui Babaji. Unii afirmă că Ivanov l-a întâlnit pe însuşi Babaji, pe data 17 iunie al aceluiaşi an.

Cum primeşte Ivanov pseudonimul Omraam?

Inspirat de scripturile înţelepciunii hinduse, Puranele, învăţătorul spiritual Neem Karoli Baba îi conferă lui Ivanov numele de Omraam. Se întoarce în Franţa sub numele de Omraam Mikhael Aivanhov, aşa cum va fi cunoscut din acest moment înainte, începând o lungă carieră de conferinţe, cuvântări şi călătorii: Anglia, Spania, Italia, Grecia, Yugoslavia, Germania, Suedia, Olanda, Statele Unite, Canada, Israel şi încă multe, multe altele, ajungând până în Egipt şi Japonia. Cuvântările sale acoperă vastele întinderi ale magiei, esoterismului creştin, nutriţiei, spiritualităţii de zi cu zi, scriind deasemenea şi despre yoga, sexualitatea sacră, religia interioară şi legătura omului cu Dumnezeu, kabbală, pedagogie şi sănătate. Cărţile sale se adresează atât intelectului şi minţii clare, cât şi sufletului, limbajul său accesibil şi fără pretenţii făcând mesajul spiritual să se infiltreze aproape neştiut în inima cititorului din rândurile acestora. Aivanhov părăseşte lumea fizică pe 25 decembrie 1986, în seara de Crăciun, la Bonfin, lăsând lumii un important tezaur al înţelepciunii prin intermediul înregistrărilor, cărţilor şi faptelor sale.