Enigmele de la Machu Picchu

Cu multe secole înainte ca în Europa să izbucnească revoluţia Franceză de la 1789, undeva pe un alt continent al planetei exista o altă civilizaţie numită Inca.

Ce ştim despre civilizaţia Inca?

Incaşii – căci aşa se numeau membrii civilizaţiei de pe continentul sud-american – au fost un popor cu o cunoaştere avansată, axată cel mai probabil pe alte coordonate conceptuale decât civilizaţia noastră modernă. În timp ce în Europa se purtau războaie mai mici sau mai mari între regate, în America de Sud, mai precis în zona munţilor Anzi, o altă civilizaţie trăia paşnic bazându-se pe o cunoaştere venită din stele. Şi veţi vedea de ce spun asta.

Descoperit de abia în secolul 20, complexul arhitectural de la Machu Picchu a stârnit încă de la primele studii asupra sa controverse şi ipoteze care mai de care mai îndrăzneţe. Unul dintre punctele principale asupra căruia cercetătorii au efectuat studii şi analize amănunţite este fortăreaţa propriu zisă, situată pe o culme muntoasă a Anzilor peruvieni.

Rezultatele au arătat că în perioada secolelor 11-12 o parte a populaţiei incaşe, probabil nu foarte numeroasă la vremea aceea, s-a refugiat în zona respectivă, construind acolo sus pe munte o comunitate prosperă şi cu un nivel avansat de cunoaştere. Prosperă în accepţiunea de atunci. Pentru că este logic şi simplu de înţeles că într-o societate paşnică oamenii evoluează mult mai accelerat decât într-una în care persistă conflictele, aşa cum a fost în Europa.

Ceea ce i-a uimit pe cercetători este labirintul format dintr-un lung şir de pietre amplasate ca un zid, ce configurează un labirint uriaş în interiorul căruia exista palatele, pieţele, locurile unde se întâlneau şi discutau şi alte construcţii şi locuri. Cam cum este astăzi un centru al oraşului unde găsim câteva cafenele, câteva magazine, vreo 2-3 bănci, o piaţă cu legume şi fructe şi alte produse şi nu în ultimul rând alte boutique-uri. Deci incaşii aveau şi ei aşa ceva, desigur în alt stil decât cel modern cum este al nostru. Asta arată totuşi un stil înalt de organizare socială. Totuşi dacă analizăm toate acestea, având în vedere că acolo sus pe creasta muntelui incaşii au reuşit să construiască acest uriaş complex arhitectural cu o suprafaţă de 16.000 de kilometri pătraţi de drumuri şi poduri, respectiv 32.500 de hectare, ne punem întrebarea cum au reuşit ei asta?

Cum au reuşit incaşii să dezvolte o structură socială?

Zona centrală propriu zisă se întinde pe o suprafaţă de 530 de metri lungime şi 200 de metri lăţime, amplasată pe un platou aflat la 2400 de metri altitudine în apropiere de râul Urubamba.

Ca în privinţa oricărei enigme de acest fel, o întrebare firească trebuie pusă: de unde au cărat incaşii atâtea pietre pentru construcţia zonei centrale de la Machu Picchu, având în vedere că nu cunoşteau deloc roata? Dacă am admite că ar fi folosit scripeţi, aceştia funcţionează pe bază de role, deci suprafeţe curbate asemănătoare roţii, deci este exclus. Mai mult decât atât, cercetătorii au pus în evidenţă un fapt uluitor. Toate bucăţile de piatră folosite pentru diferitele părţi ale construcţiilor sunt atât de bine îmbinate între ele încât nu poţi introduce o coală de hârtie A4 modernă din zilele noastre. Ceea ce au constatat cercetătorii, prin echipele lor de specialişti în diferite domenii, este că fiecărui bloc de piatră i-a fost mai întîi oarecum dizolvată suprafaţa pe partea unde era îmbinat cu celelalte, cu o substanţă pe care cercetătorii nu au reuşit să o identifice, pentru ca blocurile să se lipească între ele aproape perfect. Apoi în timpul lipirii să redevină la densitatea lor normală. Cam cum sunt topite metalele ce formează un aliaj, nuami că aici e vorba de pietre, şi nu din cele topite pe de-a-ntregul.  

De unde aveau incaşii o asemenea ştiinţă, o asemenea să-i zicem alchimie de a dizolva pietrele? Pentru că la ora actuală doar în laboratoare sofisticate se cunosc tehnici de a eroda piatra cu ajutorul unor soluţii chimice obţinute prin combinarea mai multor substanţe! Iar asemenea soluţii costă foarte mult pentru că e vorba de experimente care cer bani! Oare au existat fiinţe ce au venit din alte lumi şi le-au dezvăluit incaşilor, văzându-i un popor paşnic, anumite cunoştiinţe ce se apropie de magia adevărată? Este foarte posibil. Şi mai ales, cu ce au cărat atâta piatră până sus pe munte? Ori levitaţia, ori alte tehnici de transport – reţineţi! nu cunoşteau roata! – au folosit pentru a aduce sus pe platou cantitatea aceea uriaşă de pietre. Şi dacă este aşa, atunci înseamnă că fie au existat nişte fiinţe stelare care i-au ajutat, fie acestea au existat dar i-au învăţat magia avansată pe şamanii lor. Iar aceştia au folosit probabil tehnici de telekinezie sau de ce nu chiar de teleportare pentru a aduce sus pe platoul acela toate materialele de construcţie. Iar un alt indiciu foarte bizar este acela că în zona de la Machu Pichhu există borne amplasate din şapte în şapte kilometri, ca un fel de reper pentru un traseu. Oare ce fel de traseu? Şi pentru ce anume?

Enigma de la Machu Picchu

O altă enigmă încă şi mai incitantă de la Machu Pichhu este alinierea unei construcţii numită „Templul Soarelui” cu direcţia precisă în care Soarele apare prin ferestra acestui templu exact la data de 22 decembrie, când are loc solstiţiul de iarnă, direcţie care arată clar pe cer alinierea Soarelui cu constelaţia Pleiadelor!! Vi se pare o simplă coincidenţă? Mie nu!!! Şi din acest punct de vedere este clar că la Machu Picchu a existat undeva, probabil în primele secole, ori chiar poate mai înainte de a fi construit Machu Picchu, în zona peruană, o interferenţă din partea unor fiinţe stelare ce au transmis incaşilor o sumă de cunoştiinţe avansate faţă de nivelul lor evolutiv de atunci. Şi fereastra de la „Templul Soarelui” este cheia subtilă prin care este descifrată, parţial măcar, enigma de la Machu Pichhu. Şi anume că acolo cei din Pleiade au încercat să formeze încă un nucleu de civilizaţie. Dacă priviţi la pozele construcţiilor de pe platoul de la Machu Pichhu, foarte uşor şi repede veţi observa un pisc muntos ce se înalţă lângă platou. Dacă întoarceţi poza respectivă cu 90 de grade în sensul invers acelor de ceasornic, veţi constata că vă uitaţi la profilul unui şaman inca ce priveşte spre cer… Oare către ce constelaţie sau loc din Univers priveşte şamanul din piatră?    

Meer Lyn