În curând vom părăsi planeta noastră şi vom porni către colonizarea spaţ...

În ultimii ani explorarea spaţiului cosmic a luat mare amploare

Evoluţia tehnico-ştiinţifică a permis în ultimii ani obţinerea unor rezultate uimitoare în privinţa domeniilor de frontieră. Unul dintre acestea este explorarea spaţiului cosmic.

Odată cu instalarea noilor telescoape spaţiale, ce au permis extinderea cartografierii Universului, au putut fi descoperite peste 100 de planete asemănătoare Pământului, care întrunesc condiţii favorabile vieţii inteligente. Acestea au fost denumite exoplanete şi referitor la acest subiect vom reveni în numerele viitoare ale revistei cu noi informaţii.

Pe lângă exoplanete, ca rezultate optime de explorare cosmică, a fost găsită şi catalogată cea mai îndepărtată galaxie pe care deocamdată o putem observa, aflată la 15 miliarde de ani lumină faţă de noi. Asemenea rezultate cu certitudine nu se vor opri aici, mai ales că în etapa actuală avem posibilitatea de a observa Universul cu mult mai multă precizie din spaţiu, de pe orbita terestră. Însă persistă totuşi o problemă în interiorul omenirii şi anume actuala stare de lucruri, întreţinută în mod deliberat de către cei care cred că pot domina lumea la nesfârşit. Din această cauză există încă programe de cercetare spaţială separate, deşi NASA şi ESA – Agenţia Spaţială Europeană colaborează în acest sens, japonezii au propriul program spaţial, la fel şi ruşii şi chinezii. Dintr-un astfel de considerent fondurile necesare unor asemenea programe, datorită crizei mondiale, au crescut foarte mult, bugetele necesare misiunilor spaţiale fiind enorme.

Cât mai durează până vom ajunge să colonizăm alte planete spaţiale?

Probabil peste un deceniu sau cel mult două, ţările care au dezvoltat programe de cercetare spaţială îşi vor uni eforturile într-un program spaţial comun, dedicat binelui întregii omeniri, şi acela ar putea fi punctul din care poate începe cu adevărat era colonizărilor spaţiale. Este simplu de înţeles că primul corp ceresc pe care se vor instala baze va fi Luna, unde se pot amplasa laboratoare de cercetare şi eventual un spaţioport de lansare a vehiculelor către alte destinaţii cosmice. Asta luând în considerare că vom scăpa de nebunii lumii care cred că pot domina în continuare, pentru a putea dovedi altor fiinţe care se află pe Lună că putem fi cu adevărat morali şi responsabili, în ideea de a nu cauza daune satelitului nostru natural. Însă aici intervine o întrebare.

Vom coloniza alte corpuri cereşti în scopul exploatării resurselor aflate în solul lor sau pentru a ne extinde graniţele ca civilizaţie?

Ar trebui să ne gândim că omenirea de peste 2-3 secole nu va fi atât de diferită faţă de cea actuală, cel puţin din punct de vedere al principiilor, tabieturilor şi modului de abordare a problemelor cu care ne confruntăm. Şi atunci nevoia de consum de resurse va exista încă vreo câteva secole de acum încolo, până când vom trece treptat la un alt tip de societate, de la consum la un stil de existenţă bazat pe protejarea reală a mediului ambiant. Căci următorul tip de societate umană planetară, şi de ce nu şi umană cosmică, va fi cel al simbiozei dintre natură şi tehnologie, putem deveni o civilizaţie de adevăraţi artizani ai îmbinării tehnologiei moderne cu natura. Asta ne va permite să colonizăm spaţiul cosmic, probabil Luna şi eventual o serie de sateliţi ai altor planete din sistemul solar, pentru a-i amenaja într-un fel benefic, astfel încât omenirea să-şi extindă graniţele sale în spaţiu la modul paşnic şi constructiv.    

Evident este faptul că ne aflăm şi ne vom afla, chiar şi peste câteva sute de ani, tot în etapa folosirii motoarelor cu combustibil, deşi peste 200 de ani ar putea fi construite motoarele ionice, aşa cum era prefigurat încă din 1980, pentru ca oamenii să se poată deplasa măcar în sistemul solar într-un interval de câteva săptămâni până la maxim 4-5 luni, în raport cu destinaţia aleasă.

Cu ce ar îmbunătăţi viaţa noastră ideea colonizării spaţiului cosmic?

Poate noi nu vom apuca să zburăm în spaţiu, dar cu certitudine copii noştri sau nepoţii noştri cu siguranţă vor putea apuca asemenea vremuri, şi aşa ceva face parte din dezvoltarea speciei noastre umane, un proces necesar moralităţii noastre faţă de Creaţie şi eventual faţă de alte forme de viaţă, pe care omenirea le-ar putea cunoaşte odată ce va păşi cu curaj dincolo de limita protectoare a atmosferei terestre – fereastra prin care secole la rând am privit cu nostalgie către stelele speranţelor noastre…

Meer Lyn