În general oamenii nu folosesc potenţialul cerebral la maxim

Ştiinţa modernă are la activ destule cuceriri în domeniul cercetării creierului uman.

Neuroştiinţa – cum mai este denumită la ora actuală – se ocupă cu studierea zonelor cerebrale care corespund activităţilor cotidiene curente, pentru a vedea care sunt ariile corticale implicate, cum funcţionează acestea la modul concret şi cum reacţionează ele în condiţiile normale dar şi dincolo de normalitate. În privinţa aceasta asemenea cercetări sunt de folos cel puţin pentru a investiga acele cauze şi mecanisme ascunse, undeva în interiorul funcţiilor cerebrale, ale dereglărilor sau dezechilibrelor cum sunt bolile de genul autismului sau cele ce privează individul uman de un comportament obişnuit şi sănătos.

Aşa cum s-a putut stabili în deceniile anterioare, omul îşi foloseşte doar aproximativ 12%-15% din capacitatea totală a potenţialului cerebral, restul de 85%-88% fiind o enigmă la ce anume este de folos. Chiar dacă cercetătorii din domeniul neuroştiinţei încă nu s-au pus de acord nici măcar cu titlu ipotetic la ce foloseşte procentul de aproximativ 85%, în ultimii ani s-a conturat o ipoteză care tinde să confirme ceea ce străvechea înţelepciune spirituală susţine de milenii. Şi anume că restul de 85% este folosit de către fiinţa umană nu pentru procese lumeşti, materiale şi concrete, ci pentru a procesa tot ceea ce este legat de planurile subtile, începând cu planul astral şi până în dimensiunea a 8-a unde se află Grupurile de Suflete.

În ce mod ne folosim 85% din potenţialul celebral?

Dacă admitem acest aspect fie şi ipotetic, atunci este necesar să ne întrebăm în ce condiţii această arie de 85% este funcţională şi în ce mod se manifestă? Şi mai ales unde este sediul organic a unei asemenea manifestări? Pentru că cercetările arată că aceste 85% nu se regăsesc în ţesuturi şi arii active din punct de vedere energetic-neurochimic.

De exemplu gândirea conştientă este localizată în cortexul prefrontal şi atunci când este activă la un individ, se poate observa pe ecranul unui tomograf că se manifestă prin culoarea roşie. Deci orice arie corticală activă emite în spectrul roşu, ceea ce este şi logic, având în vedere că este vorba despre o intensificare a proceselor neurochimice sub forma creşterii energiei în zona respectivă.

Având în vedere că noi ne folosim doar maxim 15% din potenţialul cerebral, şi asta doar pentru activităţile exterioare practice, rezultă că restul procentelor sunt relativ inactive. Asta se vede prin zonele albastre dacă veţi avea curiozitatea să vă uitaţi la scanarea unui creier la tomograf.

Putem folosi 85% din potenţialul celebral pentru a obţine performanţe mai mari în planul lucrurilor practice sau pentru abilităţile de tip spiritual?

Cert este că prin deducţie logică răspunsul ar conţine ambele aspecte, deşi chestiunea nu este uşor de înţeles. Din ce motiv? Este necesar să spunem că funcţiile creierului nu sunt suficient cunoscute, deşi sistemul nervos este studiat de decenii. De abia în ultimii ani s-au făcut paşi importanţi în descifrarea conexiunilor dintre procesele neurochimice şi evenimentele exterioare, dar asemenea aspecte reflectă doar partea biochimică din creier care se manifestă. Oare în partea subtilă energetică a creierului oare ce se petrece, de exemplu, când ne întâlnim cu cineva drag care ne emoţionează? Sigur că neuroştiinţa spune că în asemenea cazuri creierul eliberează dopamină, care ne face să ne simţim foarte relaxaţi, dar această eliberare a dopaminei este doar efectul, cauza are loc în planul subtil energetic al formaţiunii cerebrale, dincolo de nivelul gândirii conştiente.

Se pare că atunci când revedem o persoană dragă, creierul primeşte de la nivelul sufletului, prin intermediul inimii fizice, un semnal pe care-l decodifică şi dopamina este eliberată în urma unei schimbări a nivelului energetic cerebral.

În cazul chestiunilor spirituale, abstracte, ce se întâmplă în creierul nostru?

Dacă ne gândim de exemplu la zâne, ori extratereştri sau la chestiuni despre care am citit doar în cărţi, şi nu am avut vreun contact cu asemenea lucruri vreodată, poate nu mai credem sau credem prea puţin că ar exista aşa ceva, dar totuşi ne gândim, încotro se îndreaptă energia noastră cerebrală? Către care loc din partea subtilă energetică a creierului? Sau dacă ne gândim la Dumnezeu? Unde este acel loc în care gândirea noastră este transportată?  Am putea spune că ori de câte ori  ne gândim la astfel de lucruri, gândirea noastră se duce din zona conşttiinţei şi a conştienţei din creier în zona supraconştiinţei, acolo unde vrem să ajungem cu gândurile noastre dar nu ştim mai nimic despre lucrul la care ne gândim. Nu ştim pentru că nu l-am întâlnit până acum precum oamenii din jur, animăluţele de pe stradă, păsările din copaci etc. Dar gândirea noastră ne poartă în acea zonă şi odată ce a intrat acolo, simţim că suntem într-o zonă unde conştienţa dispare şi rămâne doar conştiinţa. Altfel spus ştim că suntem acolo dar nu ştim ce este acolo. Conştienţa înseamnă să ştii despre ceva.

Ei bine, această zonă se află tot la nivelul creierului nostru, undeva în zona nefolosită a celor 85%, dar este situată într-un plan de vibraţie mai înalt decât cel tridimensional. Este lumea noastră cerebrală interioară, zona unde fiecare dintre noi vorbeşte cu el însuşi, este locul în care pentru puţin timp ieşim din conştienţă şi intrăm în supraconştienţă.

Aţi observat oare vreodată că atunci cînd vorbiţi cu voi înşivă sunteţi mult mai lucizi decât în mod obişnuit?

O asemenea stare este premergătoare stării de supraconştiinţă, în care puteţi începe să găsiţi răspunsurile la toate întrebările la care nu aveaţi răspuns până acum. Unde este această zonă la nivelul cerebral tridimensional? În centrul capului, sub formaţiunea numită corpul calos, sub care există un mic spaţiu de mărimea unei boabe de mazăre, complet separată şi vidată ca să zic aşa, care are legătură cu celelalte formaţiuni cerebrale doar energetic prin nişte filamente nervoase. Acolo este sediul organic al supraconştiinţei, şi bineînţeles partea subtilă a acesteia se află undeva în afara corpului, de jur împrejurul acestuia.

Ori de câte ori vreţi să mergeţi în supraconştiinţă, închideţi ochii şi gândiţi-vă la acest loc din centrul capului. Unde se duce gândul, acolo se duce şi atenţia şi aceasta este urmată de energie. Experimentaţi asta şi veţi observa lucruri nebănuite până acum.     

Meer Lyn