În viitor vom locui pe planete artificiale?

Încă din anii ’60 oamenii de ştiinţă şi în mod deosebit astronomii au fost foarte preocupaţi de modul în care omenirea s-ar putea avânta într-o zi către stele…

De-a lungul ultimelor decenii proiecte tot mai îndrăzneţe au fost puse pe hârtie, inginerii în tehnica spaţială şi designerii contribuind şi întrecându-se în realizări grafice ce ilustrau în fel şi chip modalitatea în care spaţiul cosmic din interiorul sistemului solar ar fi urmat să fie colonizat şi cercetat. Desigur că acele decenii au trecut, şi datorită evenimentelor sociale şi politice petrecute pe Pământ, de abia în ultimii ani se lucrează, deşi foarte încet, la asamblarea Staţiei Spaţiale Internaţionale. Asemenea operaţiuni cer costuri extrem de ridicate, din cauza parametrilor financiari care în ultimii ani au fost daţi peste cap de către criza fiscală mondială. Dacă omenirea şi în principal liderii politici ai lumii ar fi înţeles că buna înţelegere între naţiuni, cooperarea şi nu concurenţa, pacea prin pace şi nu pacea prin război, sunt singurele căi de progres adevărat, atunci probabil încă din anii ’90 am fi avut nu una, ci cel puţin trei Staţii Spaţiale Internaţionale. Şi probabil că deja la ora actuală s-ar fi vorbit în publicaţiile cotidiene ale lumii de coloniile de pe Lună, pe care ţările dezvoltate ale lumii le-ar fi putut amenaja. Dar după cum vedem, aşa îi este dat omenirii să evolueze, cu salturi, hopuri şi sincope. Dincolo de asemenea aspecte ale prezentului, să privim puţin către stelele pe care seara le observăm cu atâta nostalgie…

Oare vom ajunge cândva la una dintre stelele vecine ale Soarelui măcar?

Răspunsul poate fi unul afirmativ, atâta timp cât avem în noi puterea creatoare şi determinarea de a ne îndeplini menirea de fiinţe umane pentru care existăm. În anii ’90 specialiştii în statistică estimau conform rapoartelor că în 30 de ani populaţia lumii ar putea ajunge la aproximativ 20 de miliarde de oameni. Ideea desprinsă din aceste statistici viza faptul că la un moment dat nu ar mai fi fost suficient loc pe uscatul planetei pentru ca oamenii să locuiască decent, vizavi de animale, natură şi zonele utilizate pentru agricultură. Alternativa era amenajarea de colonii în mări şi oceane, posibilitate ce poate oferi găzduire pentru un total de aproximativ 100 de miliarde de oameni. Dar când şi mările şi oceanele vor ajunge pline de oraşe subacvatice, va veni vremea să cucerim spaţiul cosmic, în măreaţa epopee de colonizare a altor planete. În alte articole din numerele trecute aţi putut citi despre descoperirea exoplanetelor, unele dintre ele având condiţii similare ca cele de pe Pământ pentru găzduirea vieţii aşa cum ştim noi. Desigur că aceste planete se află la distanţe imense, iar din acest punct de vedere va trebui să aşteptăm fie pentru ca tehnologia să ajungă la performanţe mult mai mari pentru a asigura zborul cosmic la viteze foarte mari, fie să găsim o altă cale prin intermediul fizicii cuantice şi subcuantice de a ajunge foarte repede la astfel de planete, traversând spaţiul şi timpul în alt mod decât o facem în prezent.

Va fi posibilă construirea unei planete artificiale în viitor?

Însă o etapă intermediară până la a ajunge la acele planete, este aceea de a locui pe planete artificiale. Aşa cum vedem în prezent, Staţia Spaţială Internaţională este doar începutul unei astfel de ere spaţiale. Este evident că oamenii încă nu pot construi să zicem o planetă artificială de mărimea Lunii, care este de câteva ori mai mică decât Pământul. Dar se pot construi în viitorul de peste 50-70 de ani sau chiar mai repede primele oraşe spaţiale, de mărimea unor sfere cu diametrul de 10-50 de kilometri, pe care să locuiască în condiţii de gravitaţie artificială milioane de oameni. Iar o asemenea etapă în evoluţia omenirii este inevitabilă, pentru că pas cu pas vom cuceri cu conştiinţă şi respect pentru natură spaţiile necesare dezvoltării rasei umane. Asemenea mici planete artificiale, care pot avea diferite forme de la cea sferică până la cea de tip roţi multiple unele într-altele sau de forme combinate, vor putea fi construite cel mai probabil la scurt timp după ce omenirea va depăşi actualele obstacole cu care se confruntă, şi care au legătură cu modul în care sunt împărţite resursele.

Peste 50 sau 60 de ani este posibil să asistăm la construirea primului oraş spatial

După ce omenirea va ajunge în stadiul de a exista ca o singură naţiune planetară, în interiorul căreia fiecare naţiune îşi va păstra valorile proprii, cultura şi tradiţiile, la scurt timp după o asemenea etapă de evoluţie se vor putea uni eforturile pentru construirea primelor staţii spaţiale locuibile, ce vor precede apariţia şi construirea primei planete artificiale, probabil undeva în apropierea Pământului. Este foarte posibil ca cei care acum au 20-35 de ani, să apuce spre finalul vieţii lor, deci undeva prin 2050-2060 să vadă construirea primului oraş spaţial pe orbita circumterestră. Şi când spun oraş spaţial, mă refer chiar la o construcţie de dimensiunile unui oraş mare de pe Pământ, cum ar fi Paris, New York sau oricare altul similar, ce ar putea găzdui cel puţin 3-4 milioane de indivizi. Astfel de vremuri nu sunt departe, şi dacă în următorii ani se vor produce acele schimbări atât de mult aşteptate, care ar putea propulsa omenirea pe o nouă cale evolutivă, atunci este posibil ca acest viitor superb să vină către noi mult mai devreme decât am estima noi acum.

Cert este un lucru… Şi anume că noi ca fiinţe, am fost aduşi din stele cândva, şi într-o zi va trebui să ne întoarcem la stele, păstrând pentru buna noastră Geea respectul şi iubirea pe care şi ea ca entitate vie le-a avut atâtea sute de mii de ani cu noi, ocrotindu-ne de pericolul  dispariţiei ca specie…