Interacțiunea nocivă a omului în ecosistemul naturii
Planeta noastră este cea mai complexă din întregul sistem solar. Aici viaţa se manifestă sub cele mai variate forme, de la bogăţia mineralelor subsolului, pînă la varietatea formelor din regnurile animal, vegetal şi, de ce nu, uman. După cum putem observa, în natură regnurile trăiesc în simbioză perfectă, deşi savanţii, mai ales adepţii darwinismului, încă susţin teoria junglei, în care cel mai capabil cîştigă. Acest aspect este greşit înţeles. Sînt foarte multe specii, pe care le putem considera slabe, care şi-au dezvoltat metode de apărare mai performante decît tehnicile prădătorilor, reuşind să scape de aceştia.
Şi atunci cine e cel slab? Nu cumva, de multe ori, chiar prădătorul?
Este necesar să privim mai în profunzime regnurile care ne înconjoară. Iată doar cîteva date referitoare la bogăţia regnurilor faunei şi florei:
– există 1.8 milioane de specii catalogate, pe Terra, deşi mai sînt multe care nu au fost studiate;
– 4 500 de specii de mamifere;
– 9 000 de specii de păsări;
– peste 30 000 de specii de crustacee;
– 4 600 de specii din ordinul amfibienilor;
– 20 000 de specii de peşti, în mări şi oceane;
– 750 000 de specii de insecte, din care peste 30.000 sînt specii de gîndaci;
– peste 230 000 de specii de flori, din care 200 000 din cele care înfloresc
Suntem şase miliarde de fiinţe umane, şi noi considerăm că numărul nostru e foarte mare. Gîndiţi-vă cîte specii de insecte există sau de flori, şi atunci veţi înţelege că noi, oamenii, suntem, probabil, cei mai puţin numeroşi, în comparaţie cu alte vietăţi. Chiar dacă este aşa, interacţionăm permanent cu vieţuitoarele celorlalte regnuri. Nu ar trebui să vă gîndiţi că locuiţi în blocuri, şi că astfel nu aveţi contact cu natura, cu animalele şi păsările. Aşa cum şi ştiinţa modernă a reuşit să demonstreze în ultimele două decenii, gîndurile noastre înseamnă energie, şi aceste gînduri se deplasează prin mediul înconjurător, modificându-l în mod constant. Oare dacă privim în jurul nostru, la apa mărilor şi a oceanelor poluate prin deversări, la vegetaţia otrăvită cu gaze de eşapament şi produşi gazoşi toxici emanaţi de fabrici, la zgomotul produs de maşinile inventate de noi, am putea să ne dăm seama ce am făcut? Natura şi vieţuitoarele ei sînt create pentru a ne încînta, iar oamenii cei iresponsabili, fireşte, răspund la asta cu dispreţ şi inconştienţă, distrugînd minunile oferite nouă de Creator.
O astfel de posibilitate poate fi doar o parte a manifestării Apocalipsei, căci nu se poate merge la nesfîrşit cu distrugerea naturii. Trebuie şi putem să gîndim frumos, trebuie şi putem să respectăm natura de la care vrem atîtea, dar, în schimb, nu-i oferim decît distrugere. Natura este şi ea un fel de fiinţă. Oare cît mai poate răbda? Dacă natura este o reprezentare a lui Dumnezeu, oare cît ne mai rabdă El, dacă vom continua aşa?
Contele Incappuciato
