Istoria reprezentării Pentagramei – cum era interpretat simbolul Pentagra...

Care sunt originile cuvântului Pentagrama?

Cele mai vechi reprezentări ale pentagramei aşa cum o cunoaştem noi provin din regiunea mesopotamiană. Însă a fost cunoscută de toate popoarele lumii, şi nicio tradiţie esoterică sau spirituală nu a ignorat-o. Numele acestui simbol este grec din punct de vedere etimologic: „Penta- Gramme” înseamnă „Cinci linii”, deoarece este cea mai simplă figură geometrică ce poate fi trasată din cinci linii fără a ridica de pe foaie creionul (sau toiagul din ţărână, cum preferaţi).

Pentagrama înainte de toate poartă semnificaţiile echilibrului perfect şi a armoniei

Pitagora şi adepţii săi vedeau în pentagramă o întrupare a perfecţiunii geometrice, datorită proprietăţilor unice pe care le posedă. Era numită „Hygeia” sau „Hugieia”, adică „Sănătate”, şi a fost identificată cu zeiţa sănătăţii, care poartă acelaşi nume. Din acest motiv, pentagrama era un simbol de recunoaştere între membrii confreriilor pitagoreice, iar salutul lor era „Hugiaine!” adică “Să fii sănătos!” Hygeia nu era neapărat concepută pe atunci ca lipsă a bolii, ci mai degrabă ca întregime a funcţiilor vitale şi o existenţă complet armonioasă.

Destul de uşor de observat că forma însăşi a pentagramei denotă ordinea, armonia, bunăstarea şi echilibrul. Toate cele cinci linii sunt egale, toate unghiurile interne sunt egale, precum şi cele externe. În multe amulete greceşti şi inele vedem pentagrama ornată cu literele greceşti ale acestui cuvânt, întocmai cum pe monedele Ierusalimului erau literele numelui cetăţii în caractere arhaice.

Romanii au preluat obiceiul, introducând cuvântul SALUS, cu aceeaşi semnificaţie. Însă atribuirea literelor acestui cuvânt nu este aleatorie, dat fiind faptul că sunt cinci colţuri cu şase litere. Motivul este înţelesul ascuns al pentagramei. Acesta simboliza cele patru elemente tradiţionale, la care era adăugat al cincilea, originea lor. Orientalii şi mişcările esoterice orientaliste îl numesc akasha, dar grecii îl cunoşteau ca Ideea superioară care serveşte drept model corpurilor inferioare, Arche sau Aether. Conform anumitor surse, Litera H vine de la cuvântul grecesc “hudor”, care înseamnă “apă”, litera G de la Gaia, Pământul, I de la “Idea”, EI de la “heile”, căldura solară iar A de la Aer, cu acelaşi înţeles.

Capacităţile de regenerare a Pentagramei

În multe amulete, literele EI sunt grupate împreună şi chiar legate într-un semn care arată ca litera Theta. Deloc întâmplător, deoarece aceasta este prima literă a cuvântului “therma”, căldură, reprezentând tot focul. De asemenea, legătura sa cu viaţa şi cu sănătatea, cu puterea regenerativă din natură derivă din proprietăţile grafice ale pentagramei, dar şi din cele matematice ale cifrei cinci. Pentagrama se autogenerează. Dacă desenăm o pentagramă, vom observa că în centru avem un pentagon regulat. Vârfurile acestuia, unite, dau naştere unei pentagrame mai mici incluse în prima. Chiar şi aceasta are un pentagon în centru, iar procesul poate fi repetat la nesfârşit. Dacă vorbim de exterior, lucrurile stau cam la fel: dacă extindem liniile dincolo de colţuri, vom găsi că în exteriorul figurii va apărea o altă pentagramă, şi aşa mai departe. Numărul cinci este la fel de ciudat, păstrându-se în orice produs al său. Pătratele sale sunt de asemenea numere care îl păstrează pe 5: 25, 625, 390625, etc. Pitagoreicii au observat şi perfecţiunea geometrică a pentagramei. Există patru segmente care compun pentagrama: primul este lungimea totală a unei linii din cele cinci. Aceasta este împărţită în trei segmente, două mai mari, formând braţele şi unul mai mic, în mijloc. A patra linie este luată ca fiind lungimea braţului pentagramei cu tot cu segmentul din mijloc. Cu alte cuvinte, lungimea totală a liniei continue, minus segmentul braţului (dacă veţi desena o pentagramă veţi putea înţelege mult mai bine).

Toate aceste segmente se află într-un raport de armonie. Indiferent ce pereche de segmente luăm, unul mai mic şi unul mai mare, împărţind segmentul mare la cel mic obţinem aceeaşi valoare, numită “Proporţia de Aur”. Aceasta este o constantă matematică ce apare în natură pretutindeni şi oferă cele mai frumoase şi armonioase forme. Uşor de înţeles, încă odată, de ce discipolii lui Pitagora vedeau în pentagramă expresia echilibrului universal şi a armoniei. Mulţi vor fi interesaţi să afle că versiunea inversată a acestui simbol apare încă din antichitate, fără a fi considerată negativă sau demonică. De unde vine asocierea pentagramei cu artele întunecate şi cu magia neagră, rămâne să vedem în articolele viitoare.

Mihai Vârtejaru