Legea Polarităţii – II
Polaritatea reprezintă un instrument excelent prin intermediul căruia ne putem cunoaşte în primul rând pe noi înşine, apoi mediul înconjurător. Aşa cum aţi citit în partea întâi a articolului despre Legea Polarităţii, aceasta este prezentă peste tot în Univers. Realitatea lucrurilor duale nu poate fi contestată, căci reprezintă cheia întregii puteri spirituale ce poate fi obţinută de oricare spirit, dacă acesta îşi propune să cerceteze misterul existenţei sale. Dacă pornim de la spirit către corpul fizic, avem dualitatea energie-materie, apoi dualitatea care se manifestă în cazul structurii noastre ca fiinţe, adică: sentimente-emoţii, care implică corpul sufletesc şi pe cel astral, apoi conştiinţă-mental care au ca şi corespondenţe ideile şi gândurile. Iată deci că dispunem de polaritate în interiorul fiinţei noastre. Asemenea structuri de energii subtile din care suntem alcătuiţi reprezintă combinaţii de Lumină Caldă cu Lumină Rece, dintr-un asemenea amestec rezultînd un procent major al uneia dintre părţi, fie predomină Lumina Caldă şi atunci avem de-a face cu oameni buni care merg pe suflet, fie predomină Lumina Rece a intelectului şi atunci vorbim despre oameni care-şi folosesc doar intelectul când relaţionează cu semenii lor. Perspectiva unei asemenea dualităţi în societatea noastră ne face să ne gândim la un fapt foarte important de altfel.
Ar trebui să ne punem întrebarea: oare societatea noastră a fost impulsionată în dezvoltarea ei de către oameni cu Lumină Caldă, care au pus suflet în ceea ce au realizat sau de către oameni cu Lumină Rece, care s-au bazat în tot ceea ce au făcut pe intelectul lor? Produsul căreia dintre cele două părţi este la ora actuală societatea umană planetară? Dacă ne uităm la modul în care a evoluat omenirea, cel puţin la perioada de după Al Doilea Război Mondial, putem observa că balanţa a înclinat către oamenii intelectuali cu Lumină Rece, pentru care noţiunile de suflet şi umanitate nu prea există în repertoriul lor.
Cum suntem noi alcătuiţi ca finite?
Cele două emisfere cerebrale au un rol major în evoluţia noastră ca fiinţe raţionale. În timp ce emisfera stîngă este de tip Yang, cea dreaptă este Yin deoarece are legătură cu energiile spirituale şi psihice, care determină apariţia capacităţilor paranormale: telepatia, proiecţia mentală sau posibilitatea de a realiza incursiuni în trecut sau în viitor, ca să enumerăm doar câteva dintre aceste abilităţi spirituale ale omului. Ochii noştri sunt unul Yin şi unul Yang, dacă veţi face o probă să constataţi cu care vedeţi mai clar, veţi vedea diferenţa. La fel este şi cu auzul, de obicei urechea stângă fiind cea care dispune de un auz mai dezvoltat decît cea dreaptă. Având asemenea exemple la îndemînă, oare în ce fel de relaţii ne aflăm noi cu cei din jurul nostru? Există relaţii interumane între oameni de acelaşi fel, dar şi între persoane cu Lumină Caldă şi cele cu Lumină Rece. Însă dacă aceste două aspecte ale omului pot fi redate simplu prin modelul Yin-Yang, fiecare având câte un punct din cealaltă jumătate, am putea înţelege că în realitate atât sufletul cât şi mintea prezintă fiecare o vulnerabilitate. Societatea umană este un uriaş model viu de Yin -Yang, cu cele două genuri bărbatul – asemănătorul şi femeia – neasemănătorul, unii fiind axaţi pe suflet – Lumina Caldă, alţii pe mental – Lumina Rece, atât bărbaţi, cât şi femei. Polaritatea înseamnă în cele din urmă modalitatea în care spiritul, atunci când vine la întrupare, decide ce fel de energie vrea să experimenteze. Şi odată coborât în materia densă, spiritul începe să lucreze cu Legea Polarităţii care, la nivelul faptelor omului, devine Legea Cauzei şi a Efectului, astfel apărând ceea ce noi numim Kharma. Dar în destinul nostru există şi perechea Kharma şi Dharma, adică cu ceea ce venim ca rezultat al faptelor din viaţa anterioară, şi ceea ce avem de îndeplinit pentru a ne pregăti următoarea existenţă.
Mahatma
