Legea Ritmului – Legile Kybalionului

De ce măsurăm ziua în 24 de ore ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În acest articol ne vom ocupa de ceea ce numim Ritm. Omenirea noastră a devenit un conglomerat care se bazează pe mişcarea de rotaţie a planetei. Însăşi această rotaţie determină, prin alternanţa zonelor expuse Soarelui, un ciclu pereche zi-noapte. Un asemenea ciclu este la rândul său împărţit în 24 de ore, prin raportare la cele 360 de grade ale circumferinţei planetei. Ştim că există de fapt pe cadranele ceasornicelor doar 12 unităţi care măsoară trecerea orelor, însă aşa cum s-a stabilit unanim la nivel mondial, aceste 12 unităţi trebuie să parcurgă două cicluri a cîte 12 ore pentru a se considera o zi completă. Noi nu ne-am gândit niciodată de ce trebuie să fie lucrurile aşa în acest sens. Ciudat, aşa e? Împărţeala cadranului orelor şi a acestora se putea face şi altfel, şi totuşi de ce 24 de ore şi în realitate sunt doar douăsprezece numere pe cadranul ceasului?

Legea Ritmului este in strânsă legătură cu cele 12 ore ale ceasului

Este necesar să înţelegem aceste subtilităţi legate de modul în care orele sunt împărţite şi de ciudăţenia celor 12 ore de pe cadran, în loc de 24. De ce nu există niciun ceas în lume care să conţină 24 de numere, în loc de 12, şi să indice toate cele 24 de ore (în afară de cele electronice desigur) conform acestui standard acceptat pe toată planeta? Care e rostul ascuns al acestei chestiuni? Cui serveşte? Ne-am obişnuit să spunem 8 ante meridian adică dimineaţa, şi 8 post meridian adică seara, dacă Soarele se află deja la apus, deşi în loc de 8 seara putem spune şi ora 20. Ideea e că ochiul nostru nu percepe pe cadran ora 20, ci tot cifra 8. Dar să nu divagăm prea mult şi să intrăm în problemă.

Conform cu împărţeala orelor pe ceas noi ne ducem viaţa de zi cu zi, şi aproape toate deciziile şi evenimentele majore ale propriei existenţe sunt marcate în mod fundamental de ceas. Mai exact de cele 12 cifre.

Vorbim deci de Legea Ritmului, al cărui enunţ este următorul:

„Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul se naşte, evoluează apoi degenerează; măsura oscilaţiei spre dreapta este asemănătoare măsurii oscilaţiei spre stânga; ritmul este constant”.

Aplicat la modul în care noi ca omenire trăim, enunţul poate fi folosit pentru a desluşi multe aspecte ale existenţei noastre, pe care nu le percepem la prima vedere. Putem chiar lărgi semnificaţia enunţului adăugând: „Totul se întoarce în el însuşi la sfârşitul unui ciclu; totul se naşte din el însuşi la începutul unui ciclu; ce se scurge în afară se scurge de fapt înăuntru, şi ce se scurge înăuntru se scurge de fapt în afară (pentru a respecta Legea Corespondenţei); totul în Univers evoluează în mod egal şi asemănător; totul pulsează ritmic în ambele sensuri”.

Cum putem aplica Legea Ritmului în viaţa noastră de zi cu zi?

Iată că avem nişte înţelesuri profunde ale Legii Ritmului pe care le putem aplica în privinţa noastră. Ne trezim în fiecare dimineaţă şi facem aceleaşi chestii de rutină – igiena de dimineaţă, micul dejun, apoi treburile curente ale zilei. În realitate toate acestea fac parte dintr-un ritm bine imprimat de către noi înşine, iar noi nu mai avem timp să cugetăm la asemenea aspecte. Miliarde de suflete umane, pe ambele jumătăţi ale globului, pe una fiind zi, pe cealaltă fiind noapte, ne desfăşurăm activităţile într-un ritm specific.

Unul dintre aspectele Legii Ritmului – „Totul se scurge înăuntru sau în afară” se aplică foarte clar în ceea ce priveşte alimentaţia noastră. Avem fabrici de prelucrare a alimentelor peste tot în lume, iar produsele obţinute din mediul exterior, din afara noastră – animale, legume şi fructe, iau direcţia către înăuntrul nostru prin procesul de alimentaţie-digestie-eliminare. Noi nu ne dăm seama câtă importanţă are un astfel de ciclu ritmic, care produce efecte imense asupra habitatului nostru.

De ce are omul o respiraţie aritmică?

Mai mult decât atât, prin respiraţia noastră Ritmul se manifestă, noi inspirând oxigen şi expirând dioxid de carbon, şi astfel măsura în ritmul nostru respirator ar trebui să fie egal, însă nu este. Şi asta deoarece aşa cum a constatat şi medicina modernă ceea ce Ştiinţa Iniţiatică ştie de milenii, omul are o respiraţie aritmică. În plus ritmul respirator este limitat la omul obişnuit la doar 2-3 secunde de inspiraţie şi 2-3 secunde de expiraţie. Dacă am avea un ritm mai lent, de cel puţin 5-6 secunde, atunci am putea beneficia de mai multă Prana în corpul nostru, şi sănătatea ar fi mult mai bună, noi fiind mult mai energici şi rezistenţi. Deci vedeţi bine că ritmul în privinţa respiraţiei are importanţa sa, şi trebuie să ne gândim că este necesar să ne îmbunătăţim această latură esenţială a fiinţei proprii – respiraţia.

Omul nu funcţionează mereu după Legea Ritmului

Dar Ritmul este dereglat la nivelul manifestării noastre ca oameni, şi aici mă refer la folosirea mâinilor. Multă lume are mai multă îndemânare la mâna dreaptă, stânga fiind lipsită de abilităţi asemănătoare, excepţie făcând stângacii. Dacă ne raportăm la faptul că mâinile sunt conectate şi reprezintă prelungirea celor două emisfere cerebrale (dreapta conectată la emisfera stîngă, şi stânga conectată la emisfera dreaptă), atunci ne dăm seama că la acest nivel noi nu suntem echilibraţi, ritmul personal având dificultăţi de manifestare. Şi cum marea majoritate a populaţiei este dreptace, ceea ce ţine de emisfera cerebrală stângă a raţionalului şi chestiunilor practice, ar trebui să ne punem întrebarea de ce mâna stângă conectată la emisfera dreaptă a psihicului este slabă şi neîndemânatică? De ce a ieşit din Legea Ritmului? Oare Raţiunea şi Psihicul nu ar trebui să se manifeste în mod egal de-a lungul vieţii noastre? Teoretic da, însă vedem cu toţii că în realitate nu este aşa.

Mai simplu spus, Raţiunea este Mentalul şi Psihicul este Sufletul, şi privind problema din perspectiva aceasta, ne dăm seama că în realitate suntem nişte fiinţe dezechilibrate, ieşite din Ritm, pentru că Mentalul nostru a luat-o înaintea Sufletului, şi astfel am construit o lume şi o tehnologie cu care chipurile ne mândrim, dar care nu ne aduce nicio satisfacţie sufletească, nu ne hrăneşte sufletul, ci îl exilează către o stare de hibernare. Cînd Sufletul va fi la egalitate cu Mentalul, ca manifestare a Legii Ritmului, atunci ne vom iubi cu toţii între noi fără constrângeri şi prejudecăţi, aşa cum însuşi Iisus ne-a lăsat moştenire: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Şi de abia atunci vom putea avea pretenţia să ne numim Oameni ai Pământului.

Contele Incappucciato