Legenda muntelui Saint Michel

Franţa este o ţară care deţine o istorie încărcată de mistere, legende şi repere din vechime, ce pot fi şi astăzi vizitate şi admirate. Aşa cum atestă istoria arealului european, încă de pe vremea imperiului roman pe acele teritorii ale Franţei de azi locuiau triburile de gali, împreună cu druizii şi celţii. De altfel ne amintim cu plăcere de seria de desene animate cu Asterix şi Obelix, doi eroi galezi care îl tot înfruntau pe vajnicul Cezar, ironizând de fiecare dată redutabilele oşti romane cu ajutorul unei poţiuni magice. Dincolo de legendele ce cuprind în ele un sîmbure de adevăr, este evident că peste timp au rămas mărturie a acelor vremuri multe locuri care în prezent sunt vizitate de milioane de turişti anual. Unul dintre acestea este Muntele Saint Michel. Plasat pe o mică insulă de granit cu perimetrul de 900 de metri, acest mini munte dacă îi putem spune aşa se ridică la înălţimea de circa 150 de metri, lângă el fiind un mic sat care adăposteşte aproximativ 50-70 de locuitori.

Care este legenda arhanghelului Mihail şi a mănăstirii Mont Saint Michel?

Principalul obiectiv turistic îl reprezintă mănăstirea din vîrful insulei ce poartă acelaşi nume – Mănăstirea Mont Saint Michel. În acest locaş sfânt a locuit episcopul Aubert de Avranches, care a avut un vis cât se poate de ciudat. Într-o noapte de octombrie a anului 708 – când în Dacia de exemplu apăreau primele cnezate şi voievodate, episcopul era frământat de acelaşi vis care se repetase înainte de câteva ori. În vis îi apăruse însuşi Arhanghelul Mihail care îi poruncea să construiască împreună cu semenii săi un sanctuar, pe vechiul munte Tombe. În franceză „tombe” înseamnă cimitir, iar semnificaţia acelui loc este una ce-şi are rădăcinile în timpuri de dinainte ca episcopul să fi existat ca om. În vremurile acelea celţii şi druizii se închinau zeului Belenus, considerat Zeul gal al Soarelui, iar insula pe care astăzi se află mănăstirea constituia loc de celebrare a cultului lui Belenus. Astfel că datorită acestui ritual druidic insula a fost numită „Ma vel Tombe Beneni”, adică „Muntele lui Belenus” sau „Altarul lui Belenus”, aici „Tombe” având înţelesul de lăcaş sacru. În noaptea în care a avut visul, episcopul a fost înştiinţat de Arhanghelul Mihail că era necesar să construiască respectivul sanctuar, şi pentru că visul se repetase în nopţi anterioare, fără ca episcopul să înţeleagă mesajul primit, Arhanghelul şi-a pus degetul său luminos pe creştetul lui Aubert, marcându-i viaţa până la sfârşitul zilelor sale. Episcopul s-a apucat de treabă împreună cu 12 călugări, iar în această privinţă vedem din nou simbolismul sacru 12+1, aşa cum fusese cu Iisus şi cu cei 12 apostoli. Comunitatea monastică înfiinţată astfel a pus bazele edificiului care astăzi este reprezentat, bineînţeles mult îmbunătăţit, de impunătoarea construcţie ce a fost realizată în multe etape, de-a lungul secolelor. La 1789 cu prilejul Revoluţiei Franceze şi a căderii Bastiliei, mănăstirea de la Muntele Saint Michel fusese transformată într-o închisoare unde erau aduşi preoţii refractari care nu manifestau credinţă deplină în Dumnezeu. De altfel a rămas ca închisoare şi pe timpul domniei lui Napoleon Bonaparte, care îşi închidea acolo rivalii sau complotiştii, iar în timpul Restauraţiei, după abdicarea lui Napoleon, mănăstirea de la Saint Michel a funcţionat ca şi Casă de Forţă şi de Corecţie. Odată cu venirea la tronul Franţei a lui Napoleon al III-lea închisoarea a fost închisă şi lăcaşul a fost declarat monument al naturii. Se pare că Napoleon al III-lea avea ceva mai multă minte şi înţelegea multe lucruri despre natură şi Univers

De ce s-au luat la întrecere Arhanghelul Mihail şi Diavolul pe muntele Tombe?

Dar legenda conţine o referire şi mai interesantă. Se spunea că în acel loc numit Tombe, înainte de a fi ridicată mănăstirea în forma sa de început, se afla în vîrful micului munte o piatră înfiptă acolo chiar de către Diavol. Pentru a fi consacrat Muntele Tombe Arhanghelului Mihail, acesta a fost de acord cu Diavolul pentru ca amândoi să se întreacă pentru a se vedea cui îi revine Muntele Saint Michel. Căci necuratul era furios pentru că din Ceruri se hotărâse ca Muntele Saint Michel să-i fie dedicat Arhanghelului Mihail pentru a se construi acolo lăcaş sacru. Diavolul pretindea că Saint Michel era al lui, astfel că s-au învoit să se întreacă cine sare cel mai departe. Necuratul a reuşit să sară doar până la rîul Couenon, aflat la estuarul format în apropierea Muntelui Saint Michel. În schimb aerul i-a purtat aripile Arhanghelului Mihail, care sărind a aterizat în locul numit Mont Dol, adică la aproximativ 20 de kilometri depărtare. Plin de ură şi răzbunare se spune că Diavolul l-a căutat pe Arhanghelul Mihail în Mont Dol şi aşa a început lupta între ei, în cursul căreia emisarul Tatălui Ceresc i-a zdrobit necuratului gheara pe o stîncă, în care şi astăzi se vede o urmă uriaşă. Evident că înfrânt fiind, Diavolul a fost umilit şi a plecat, şi aşa Muntele Saint Michel a devenit lăcaş sfânt până în zilele noastre, când este vizitat anual de 3,5 milioane de turişti. Atât mănăstirea cât şi Muntele Saint Michel sunt declarate monumente istorice de patrimoniu ale statului francez încă din 1874, fiind incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO în 1972, şi considerate ca destinaţii spirituale, culturale şi turistice internaţionale. Oare pe când şi la noi Sfinxul şi Sarmisegetuza, şi ele incluse în patrimoniul naţional şi U”ESCO, să fie ocrotite şi îngrijite cu cea mai mare atenţie şi tratate cu tot respectul cuvenit unor artefacte cu destinaţii spirituale, culturale şi turistice?

Radu Ran