Mayașii și Constelația Pleiadelor – II

Rasa Homo Sapiens constituie un potenţial imens prin care alte civilizaţii galactice pot realiza lucruri prevăzute în Planul Divin. De aceea, atunci când structura energetică-spirituală a omului a fost realizată, s-a produs un conflict de interese care avea la bază vechea atitudine de răzvrătire faţă de Creator, despre care amintesc toate scripturile spirituale. Cultura mayaşă a cunoscut o dezvoltare socială şi economică cu mult mai amplă decât este descrisă în cărţile de istorie ale Terrei. Este evident că, dacă vorbim despre nivelul evolutiv al mayaşilor din acele vremuri, putem spune că la începuturi, după ce s-a scurs o perioadă de timp după potop, cunoştiinţele lor erau fragmentate. A trebuit să apară cineva ca să le ofere Cunoaşterea.

7 chakre, 7 stele şi Planul Divin

Spuneam în articolul trecut că Hermes Trismegistos a realizat împreună cu Maeştrii din Pleiade întreaga reţea a piramidelor mayaşe. Hermes fiind o întrupare a lui Jemmanuel (Iisus) ne dăm seama că civilizaţia Pleiadelor a dorit alcătuirea unui segment de rasă Homo Sapiens care să dobândească în timp, prin combinaţiile de ADN ale mayaşilor înşişi, o pricepere înaltă de a lucra cu energiile şi de a înţelege cum este structurat Universul cu tot ce este în el. Acest lucru nu se putea realiza fără apariţia unor chakre necesare pentru a susţine astfel de procese psihice, raţionale şi pentru a face asocieri de idei – acestea aflându-se la baza evoluţiei propriu zise. Pentru că proiectul Homo Sapiens nu aparţinea unei singure rase galactice, fiind direct supravegheat de Confederaţia Galactică, era evident faptul că Maeştrii Orionului şi cei din Ursa Mare aveau responsabilitatea de a coordona configurarea chakrelor Vishudda şi Ajna – Sahasrara, care în acele vremuri erau nişte rudimente de nuclee energetice.

O parte a Planului Divin pentru noua rasă Homo Sapiens prevedea configurarea a 7 chakre – adică 7 unităţi energetice de emisie, prin care omul urma să atingă 7 stări de conştiinţă, conform cu cele 7 dimensiuni ale Universului Fizic. Chakrele care aveau să asigure omului conştientizarea părţii spirituale a fiinţei sale sunt Anahata, Vishhuda şi Ajna-Sahasrara. Pentru cultura mayaşă s-a decis ca pleiadenii să aibă în custodie dezvoltarea lor, deoarece aşa s-a hotărât ca lor să le fie configurată chakra Anahata de o manieră mai amplă. Trebuie spus că Ştiinţa Iniţiatică afirmă că doar cei care au chakra inimii foarte evoluată pot înţelege cu adevărat fenomenul Vieţii şi al Creaţiei şi chiar pe Dumnezeu.

De aceea mayaşii fuseseră configuraţi, prin asamblarea ADN-ului lor, să aibă un stil de viaţă în aşa fel încât chakra inimii să se dezvolte foarte mult. Astfel urmau să ajungă la o profundă înţelegere a Universului şi a mecanismelor sale. Cei din Pleiade aflaţi pe Pământ aveau sarcina de a conecta chakrele Anahata ale mayaşilor, prin configurarea ADN-ului lor, la undele vibraţionale ce erau trimise din constelaţia Pleiadelor, din sistemul stelei Taygeta.

Ştiinţa Sacră şi piramidele mayaşilor

Întocmai ca egiptenii de mai târziu, mayaşii aveau să construiască sub îndrumarea lui Jemmanuel – Hermes, adică nimeni altul decât Quetzal Quatl ca întruchipare divină, sistemul lor de piramide. Foarte interesant este următorul amănunt şi anume că aproape toate piramidele mayaşe au câte 9 trepte, a 10-a fiind platforma superioară a templului unde se oficiau contactele cu zeul Hermes.

Trebuie spus că în documentele paleoarheologiei zeul Quetzal Quatl – denumire aztecă în fapt, Kukulcan în mayaşă, avea aceleaşi calităţi şi caracteristici atribuite lui Iisus, care mult mai târziu întruchipase exemplar Conştiinţa Christică. Noi oricum am relatat cu ocazia altor articole că Jemmanuel – Hermes era Iisus, deci şi Quetzal Quatl. Mai ales că în mitologia lor mayaşii numeau Divinitatea Supremă cu denumirea de Hunab Ku, respectiv cum am spune Christ în limba noastră. Dar o întrebare îşi face loc din noianul de informaţii: de ce mayaşii au construit toate piramidele cu 9 trepte? De ce tocmai 9 şi pentru care raţiune erau toate orientate conform poziţiei în spaţiu a stelelor din Pleiade?

Astronomii sunt unanim de acord că, în conformitate cu observaţiile realizate cu ajutorul telescoapelor, 7 stele din constelaţie sunt vizibile, însă mai există două, cu o magnitudine mult mai mică. Acestea se pot observa doar cu aparatură performantă ultramodernă şi sunt celelalte două stele din altarul celor nouă – cum spuneau dacii noştri, adică Atlas şi Pleione, ele aflându-se în mijlocul rombului format de celelalte stele aşa cum le vedem în spaţiu. Deci mayaşii ştiau de existenţa celorlalte două stele care nu se văd cu ochiul liber. De unde ştiau ei pe vremea aia, dacă nu aveau telescoape? Nicăieri nu s-a găsit aşa ceva în artefactele mayaşe. Singurul răspuns este că ştiau asta de la cei din Pleiade – Jemmanuel şi ceilalţi Maeştri pleiadeni. Aceştia le-au dat mayaşilor o parte din cunoaşterea Ştiinţei Sacre, referitoare la importanţa vibraţiei cifrei 9 – cifra christică prin excelenţă, a iubirii depline şi a puterii Luminii, mai ales că fiinţa umană are 9 corpuri subtile şi 9 planuri de conştiinţă ce fac legătura cu cele 9 dimensiuni ale Universului interdimensional – spiritual. Aşadar moştenirea mayaşă era una pe măsura folosirii chakrei Anahata. Urma ca specia Homo Sapiens, prin cele câteva culturi civilizatoare din vremurile de atunci – cum erau şi mayaşii, să devină în actualul ciclu cosmic de 26.000 de ani o rasă care să emită din chakra Anahata atâta energie – conform multiplicării indivizilor umani în timp, încât să creeze posibilitatea aducerii încă odată a Conştiinţei Christice pe Pământ cu mult înainte de anul 0, când ştim că s-a născut Iisus.

Şi dacă am spus că mayaşii apăruseră ca civilizaţie cu aproximativ 23.000 – 24.000 de ani în urmă, deci la începutul actualului ciclu cosmic, ceva s-a întâmplat şi proiectul pleiadean în zona Americii Centrale s-a blocat. Cei din Ursa Mare nu au mai vrut să ofere asistenţa lor în configurarea chakrei Sahasrara, care asigura legătura cu Creatorul şi astfel pleiadenii şi Maeştrii Orionului au intrat în conflict cu cei din Alcor. Aceştia au pledat pentru oprirea proiectului Homo Sapiens, susţinând că era un pericol de a se ajunge din nou la o răzvrătire faţă de Creator, aşa cum a mai fost cândva cu altă specie în galaxia noastră.

Alcoranii deţineau segmentul de matrice ADN care era responsabil pentru informaţia spirituală a chakrei Sahasrara şi nu au mai vrut să-l ofere, deoarece se temeau că Homo Sapiens nu era pregătit şi ar fi fost uşor de ispitit şi de corupt de către alte rase întunecate. Deja proiectul era demarat şi nu se putea rămâne în drum, cum se zice. Dar nici nu se putea merge mai departe. S-a dezbătut în Consiliul Confederaţiei, unde s-a votat preponderent în favoarea celor din Pleiade, cu specificaţia că segmentul de ADN aflat în custodia alcoranilor urma să fie predat Maeştrilor din Orion. De aici s-a continuat conflictul, pentru că cei din Ursa Mare nu au dat de bună voie matricea ADN respectivă. Războiul între alcorani şi pleiadeni s-a declanşat, mai ales că cei din Ursa Mare aveau şi ei un alt proiect care viza tot specia Homo Sapiens, căruia alcoranii voiau să-i configureze un sistem de chakre din care să lipsească Anahata. Alcoranii voiau doar un Homo Sapiens care să funcţioneze cu o chakră Sahasrara activă, dar fără Anahata şi Ajna, adică o specie care să stea sub ascultare şi să execute numai ce i se spunea.

Teama celor din Ursa Mare a determinat un dezechilibru şi vom vedea în numărul următor cum s-au infiltrat ei pe Terra şi au reuşit să schimbe spiritualitatea Legii lui Unul – a Creatorului, cu principiul dual al fricii şi recompensei, ca modalitate de a ţine sub ascultare civilizaţia mayaşă. Cine avea dreptate? Cei din Ursa Mare, semnalând răzvrătirea? Sau pleiadenii plini de iubire?

Radu Ran