Misterele complexului din piatră de la Stonehenge

Anglia a constituit de-a lungul vremurilor o zonă plină de mistere, întocmai ca vechea noastră Dacie, ca antica Grecie şi de ce nu ca şi Egiptul. Aceste mistere au la bază un fundament esoteric şi spiritual, ce au străbătut mileniile până la noi cei din prezent.

Cum a fost construit monumentul de la Stonehenge?

Din vechi timpuri au existat taine ce au rămas încifrate în construcţii megalitice, realizate cu scopuri bine stabilite deşi cercetătorii moderni încă nu au găsit răspunsul concret la întrebarea pentru ce fuseseră construite asemenea monumente. Însă putem arunca o privire în partea esoterică a existenţei şi dacă vom pune cap la cap câteva segmente de informaţie, cu anumite părţi cunoscute din istoria altor neamuri care azi nu mai sunt, vom putea pricepe rostul unor asemenea construcţii aparent rudimentare, dar al căror scop era unul bine determinat. În privinţa complexului arhitectonic de la Stonehenge multă vreme s-au vehiculat tot felul de ipoteze. Amplasat la mare distanţă de orice zonă de unde s-ar fi putut căra astfel de pietre uriaşe, cercul alcătuit din imensele lespezi de piatră are un rol esoteric şi energetic care îl pune în legătură cu alte centre sacre situate în diferite părţi ale lumii. Cercetătorii îşi puneau întrebări legate de modul cum fuseseră transportate aceste pietre şi puse acolo, având în vedere faptul că de jur împrejur pe o rază de cel puţin câţiva kilometri nu s-a găsit nimic care să arate că s-ar fi folosit roţi, frânghii sau alte unelte pentru aducerea şi aşezarea respectivelor pietre gigantice.

Stonehenge a fost o zonă locuită de celţi şi încărcată de activitate spirituală

Ca şi cultură şi apartenenţă spirituală, Stonehenge era un loc cu un specific anume folosit de către celţi. Ori celţii, ca şi alte neamuri ce au trăit în Europa de Vest, erau descendenţi ai unor triburi dacice ce migraseră în Europa cu scop civilizator, şi asta cu mult înainte de Burebista. Abilitatea lor de a lucra cu spiritele şi elementele naturii era o moştenire spirituală perpetuată din şcoala zamolxiană unde se formau sacerdoţii geto-daci. De asemenea celţii aveau contacte şi cu anumite spirite celeste din dimensiuni superioare, cu care comunicau în privinţa chestiunilor de evoluţie spirituală. Astfel Stonehenge a fost ales ca loc pentru faptul că acea zonă are o mare încărcătură energetică subtilă, fiind în legătură cu Sarmisegetuza noastră.

Ce ascunde sanctuarul Stonehenge?

Chiar numele locului– Stonehenge sau altfel spus Stone Hanged adică Piatra Care Ţine – indică faptul că sanctuarul acesta avea un rol bine determinat în vehicularea energiilor înspre şi dinspre continentul european, dar şi în alte direcţii din lume unde se mai aflau alte temple spirituale amplasate în natură. După o serie de cercetări asupra straturilor exterioare ale megaliţilor de la Stonehenge, s-a descoperit un lucru uimitor. Folosind o tehnică de scanare în 3D aplicată pietrelor de la Stonehenge, cercetătorii au putut vedea prin îndepărtarea stratului superficial de pe suprafaţa blocurilor de piatră o serie de imagini sculptate pe multe dintre aceste pietre uriaşe. Marea majoritate a acestor imagini sunt capete de securi, datate ca vechime în Epoca Bronzului. În plus cercetătorii au putut constata cu uimire că stratul de dedesubt descoperit astfel devine luminiscent dacă se află în bătaia razelor soarelui, producând un efect luminiscent ce poate fi observat de la o distanţă de mulţi kilometri. S-a ajuns la concluzia că monumentul fusese construit cu scopul observării fenomenelor astronomice, mai ales a acelora ce aveau loc la soltiţiul de vară şi la cel de iarnă.

În momentul solstiţiilor se spune că celţii puteau călători către diferite temple spirituale din lume

Din punct de vedere esoteric, acest aliniament cu direcţia solstiţiilor avea rolul de a crea prin acumularea de energie un portal prin care puteau veni fiinţe din alte lumi. De asemenea la aceste momente ale solstiţiilor celţii de la Stonehenge puteau călători prin portal către alte temple spirituale aflate în alte zone, cum ar fi Egiptul, Dacia, Grecia pentru a avea schimburi de experienţă cu cei din templele respective, şi pentru a împărtăşi schema planului divin pe care toate grupările spirituale ale planetei la vremea aceea îl ştiau şi-l urmau. Cât priveşte misterul legat de modalitatea transportului acestor blocuri imense de piatră, de la zeci de kiolmetri distanţă, celţii cunoşteau Ştiinţa Sunetelor însuşită de la sacerdoţii geto-daci ca moştenire spirituală. Cu ajutorul invocărilor şi mantrelor au putut transporta pe asemenea distanţe mari pietrele pe care le-au amplasat la Stonehenge.

Care este puterea sunetului asupra materiei?

Este evident dat fiind greutatea acestor blocuri din piatră că au participat multe grupuri de celţi atunci când au folosit sunetele pentru a le transporta până la locul unde ei au ancorat apoi energiile celeste pentru ceremoniile de magie înaltă. Ca să vă reamintesc faptul că e foarte credibil acest lucru, există în Biblie acel exemplu al asediului cetăţii Ierihon care a fost pur şi simplu distrusă datorită faptului că asediatorii au folosit anumite modulaţii sonore pentru a produce fisuri în zidurile cetăţii. La ora actuală s-a demonstrat foarte clar că dacă printr-un difuzor se emit modulaţii sonore precise şi armonice, nisipul pus în faţa difutorului răspunde la vibraţia sonoră şi se aranjează într-o formă geometrică regulată şi complexă. La fel şi celţii au folosit sunetele pentru a produce efecte de levitaţie asupra blocurilor de piatră ducându-le până la Stonehenge, unde aveau să construiască acel templu şi observator astronomic, ca un punct nodal de energii subtile ce urma să amplifice anumite trasee de energii spirituale către şi dinspre ale temple unde de asemenea existau concetrări de energii spirituale. Practic monumentul de la Stonehenge este un rezonator de energii cosmice şi spirituale, care este conectat cu Sarmisegetuza în plan subtil, îndeplinind un rol de concetrator de energii care doar în anumite perioade emite intens. Când erau aceste perioade…? Poate doar celţii acelor vremuri mai ştiau de ele.

Radu Ran