Misterul piramidelor mayase

Mayaşii au fost un popor considerat primitiv de către cuceritorii spanioli

Cu toate acestea veţi vedea că nu este deloc aşa, mayaşii au fost un popor ce deţinea, cel puţin printr-unii din reprezentanţii săi, anumite cunoştiinţe ce ne-ar fi de mare folos astăzi. Mitologia mayaşă este indubitabil legată de constelaţia Pleiadelor, dar veţi vedea că lucrurile sunt mai complexe decât credeam noi. Una dintre cele mai importante piramide care există în zona respectivă este cea numită Kukulkan, de la Chichen Itza. Tradiţia moştenită de către descendenţii maya spune că Kukulkan era zeul vântului care aducea ploaia. La azteci zeul Kukulkan se numea Quetzalquatal, ceea ce ne face să considerăm că ambele popoare aveau aceeaşi zeitate.

De ce se aud sunete asemenea picăturilor de ploaie atunci când păşeşti în vârful piramidei Chichen Itza şi Teotihuacan?

Dacă mayaşii au ridicat piramida de la Chichen Itza, aztecii au construit-o pe cea de la Teotihuacan numită Piramida Soarelui. Deşi diferă ca formă cele două piramide au ceva în comun şi anume o particularitate redată de însăşi structura şi amplasarea blocurilor de piatră. În zona Mexicului majoritatea piramidelor care au fost ridicate cândva demult au fost concepute şi realizate în aşa fel încât să redea aşa numita „muzică a picăturilor de ploaie”. Ce este această „muzică a picăturilor de ploaie”? Timp de câteva decenii cercetătorii care au studiat acest fenomen ce se manifestă la Chichen Itza, au constatat cu surprindere faptul că atunci când vizitatorii urcau treptele piramidei, şi mai ales în partea apropiată de vârful piramidei, se auzeau sunete care semănau cu cele ale picăturilor de ploaie când cad în rafale. Ei s-au întrebat de ce aceia care au construit piramida lui Kukulkan au avut un asemenea scop, ca la urcarea treptelor către vârf un astfel de sunet să se amplifice într-un veritabil „concert al picăturilor de ploaie”. Şi mai ales ce anume produce acest tip de sunet?

Studiind acest fenomen l-au comparat cu un alt fenomen similar ce se manifestă la Piramida Soarelui de la Teotihuacan. Descoperirile lor au fost neaşteptate, sunetul „picăturilor de ploaie” era 95% identic în cazul ambelor piramide, deşi cea de la Chichen Itza seamănă mai mult cu cele din Egipt, ca formă, în timp ce Piramida Soarelui are o formă mai largă în trepte. Frecvenţele sonore emise de cele două piramide, atunci când  sunt urcate de către vizitatori, au fost analizate de către Jorge Antonio Cruz Calleja, de la Institutul Profesional de inginerie mecanică şi electrică din Mexico City, şi de Nico De Clercq de la Institutul de Tehnologie din Georgia, Statele Unite ale Americii. Astfel la fiecare piramidă cei doi cercetători au măsurat sunetele care se aud la baza piramidelor când oamenii urcă treptele.

Aşa cum spuneam cele două sunete sunt identice în procent de 95%, ceea ce demonstrează o cunoaştere a unei ştiinţe sacre de către cei care le-au construit. Întrebarea ar fi următoarea: ce rol are sunetul “picăturilor de ploaie”? La ce servea el în vremurile când mayaşii trăiau? Dincolo de partea ştiinţifică a acestei probleme trebuie să vedem latura ei esoterică, căci aşa cum egiptenii au construit piramidele lor cu un scop legat de constelaţia Pleiade, şi nu Orion aşa cum greşit s-a crezut decenii la rând, la fel şi mayaşii şi aztecii au avut o conexiune spirituală şi culturală cu acea civilizaţie pleiadeană care a avut un rol important în apariţia şi dezvoltarea speciei noastre actuale.

Foloseau mayasii sunetul apei pentru a deschide noi portaluri?

De exemplu în cazul piramidei de la Chichen Itza la echinocţiile de primăvară şi de toamnă, datorită amplasării construcţiei după parametri astronomici, se poate observa fenomenul luminos numit “mişcarea şarpelui”, o unduire de lumină care coboară pe partea opusă apusului. Nu este deloc ciudat faptul că piramida Kukulkan are 365 de trepte, 18 terase şi 52 de panouri, asta semănând izbitor de mult cu o măsurătoare a unui calendar astronomic. Dar ceea ce este mai incitant, aşa cum a înregistrat Câmpul Universal de Energie – Akasha, sunetul “picăturilor de ploaie” reprezintă o tehnică spirituală prin care mayaşii puteau deschide portaluri dimensionale către alte lumi. Este binecunoscut în lumea esoterică faptul că apa, în anumite condiţii se comportă ca o peliculă eterică ce produce conexiuni dimensionale. Sunetul ei care putea fi reprodus de paşii mayaşilor – dansaţi după anumite ritmuri – este o frecvenţă de conexiune interdimensională, dovada în acest sens fiind surprinderea pe peliculă foto a unui fascicol mare de lumină care iese prin partea de sus a piramidei (turişti care au fotografiat piramida). Există cu certitudine o legătură directă între frecvenţa sunetului “picăturilor de ploaie” modulat după o anumită tehnică de execuţie a paşilor pe treptele piramidei, şi emisia de lumină subtilă de tip fotonic – tahionic, ce este emisă din interiorul piramidei în anumite perioade.

Fără îndoială înţelepţii Maeştri spirituali maya cunoşteau această tehnică prin care comunicau chiar cu alte lumi din spaţiu. De aceea nici nu este de mirare că acest popor a dispărut brusc, în mai puţin de 3 zile, neexistând deloc urme ale unei posibile migraţii către alte zone. Iar lucrurile care au fost descoperite de cercetători în zonele locuite de mayaşi, indicau că toate activităţile localnicilor se opriseră brusc într-un moment al zilei, ca şi cum cineva dăduse un ordin de plecare pentru toţi mayaşii… către… un loc ce nu aparţine Pământului nostru, şi poate nici timpului nostru… Unde oare au plecat?

Radu Ran