O excursie prin munții Făgăraș

În acest articol voi încerca să vă prezint un loc deosebit, de fapt o zonă care cuprinde mai multe atracţii turistice, printre care Mănăstirea Curtea de Argeş, barajul Vidraru, traseul Transfăgărăşan, lacul Bâlea şi cascada Bâlea. Această zonă îmi este foarte dragă mie şi povestea ei începe din oraşul Curtea de Argeş şi se termină pe partea cealaltă a munţilor Făgăraş în judeţul Sibiu. Acum o să apelez la imaginaţia dumneavoastră pentru a face o mică excursie pe acest traseu minunat.

Povestea începe cum am spus în Curtea de Argeş unde ne oprim pentru a vizita una dintre cele mai frumoase mănăstiri din România, Mănăstirea Curtea de Argeş. Aceasta mănăstire a fost construită în timpul domnitorului Neagoe Basarab, în anul 1517 şi are o poveste aparte. Toată lumea cunoaşte povestea meşterului Manole care a trebuit să zidească femeia pe care o iubea pentru ca mănăstirea să poată fi înalţată spre cer. Mănăstirea a fost considerată de mulţi străini, printre care şi pictorii Bouquet şi Lancelot, ca fiind „una din minunile lumii”.

Plecăm din Curtea de Argeş şi următoarea oprire este la barajul Vidraru. Un loc minunat, cu un peisaj parcă ireal, care îţi taie răsuflarea. Acest baraj este parcă un uriaş cu umerii sprijiniţi de versanţi munţilor Pleaşa şi Vidraru şi care stăvileşte milioane de metri cubi de apă, pentru a forma un lac superb. Martorul acestei frumuseţi este statuia unui Prometeu gigantic ce ţine un fulger în mâini deasupra capului. Deşi peisajul de la baraj este mirific şi parcă am vrea să rămânem aici pentru mult timp, traseul Transfăgărăşan abia aici începe. Imediat ce părăsim barajul şi începem să urcăm, realizăm că aceşti munţi mai au multe „de spus” şi multe peisaje de arătat.

După ce am parcurs toate serpentinele şi am ajuns în vârful muntelui, înainte să intrăm prin tunelul care face legătura cu versantul celălalt, ne oprim pentru o secundă să admirăm superba vale străbătută de şoseaua şerpuită. După scurta pauză intrăm prin tunel şi, imediat cum ieşim, privirea ne rămâne aţintită asupra lacului glaciar Bâlea şi asupra peticelor de zăpadă care sunt acolo, deşi suntem în mijlocul verii. Aerul este rece şi înţepător, dar totodată şi foarte proaspăt. Lacul este de o frumuseţe şi de o limpezime rar întâlnită. Ne aşezăm pe una dintre pietrele de lângă lac şi ne odihnim, admirând crestele zimţate şi abrupte cu ape ce cad de pe stânci. Este un loc pur şi simplu divin, un loc pe care nu îl poţi uita. De aici, ne aşteaptă iarăşi o serie de serpentine, pe care însă nu mai trebuie să le urcăm, ci trebuie să le coborâm. Începem coborârea şi, deşi suntem fericiţi că am avut ocazia să vedem un astfel de loc, plecarea ne întristează. În sfârşit ajungem şi la ultimul obiectiv: cascada Bâlea. O cascadă superbă de 40 m înălţime, care mângâie versantul muntelui şi care îşi croieşte drumul lin printre zecile de roci. Imaginea pare ruptă din basme şi totuşi este cât se poate de reală. Astfel de amintiri sunt singurele lucruri care le păstrăm în timp.

Ajunşi la baza muntelui, undeva în judeţul Sibiu, suntem foarte fericiţi că am reuşit să mai vedem încă un loc minunat din această ţară şi mergem înapoi acasă cu gândul şi cu speranţa că ne vom mai întoarce aici. Această zonă este doar una din numeroasele comori pe care ţara noastră le are. Sper că am reuşit să vă trezesc măcar un pic interesul pentru munţii Făgăraşului şi sper că mica noastră excursie v-a fost pe plac. Însă o excursie adevărată este cu mult mai frumoasă şi mai interesantă decât una imaginară, aşa că sfatul meu este să ieşiţi cât mai mult în natură şi să vă bucuraţi de frumuseţile pe care aceasta vi le oferă.

Iubiţi România, pentru că ea vă iubeşte!

Florin Pețu