O poveste divină despre începuturile lumii
„De când e omul pe Pământ, tot de atunci este şi Dumnezeu. Să o luăm cu începutul.
La început au fost oamenii cavernelor, apoi aceştia au intrat în contact cu fiinţe venite din alte lumi supercivilizate. Aceştia au grefat ADN-ul lor pe structura băştinaşilor pentru a-şi procura un corp fizic adaptat la condiţiile Terrei. În felul acesta se puteau întrupa şi experimenta, fără acest corp fizic adaptat la condiţiile de mediu ale planetei, aceste fiinţe iluminate nu puteau ”gusta” cu adevărat din ceea ce putea oferi la acel moment Geea.
Aceste fiinţe de lumină nu cunoscuseră vreodată corsetul corpului fizic! În felul acesta ei şi-au creat propriile corpuri din materialul băştinaşilor, dar condiţia de bază cerută de Tatăl Creator era aceea de a nu se amesteca în viaţa acestora.
Intrând în trupuri, fără greşeli de natură karmică, şi-au putut păstra adevărata cunoaştere în totalitate, întunericul neştiinţei l-au cunoscut mult mai târziu. Experienţa pe care Terra o oferea la acel moment era vastă, complexă, chiar frumoasă ca şi concept al experienţei în trup fizic. Însă a apărut o problemă, nu puteau procrea aşa cum o făceau băştinaşii. I-au studiat la modul profund pe băştinaşi, modul cum se împerechează, şi au descoperit că deşi erau identici din punct de vedere anatomic, spiritual nu erau de aceeaşi specie. Vibraţia înaltă ce o aveau nu le permitea să se înmulţească precum băştinaşii, erau sterili. O vibraţie înaltă nu permitea acestor fiinţe să aibă urmaşi.
A apărut totuşi dorinţa de a avea urmaşi, ca atare în laboratoarele lor au creat noi trupuri pentru copiii lor. Deşi erau copii, aceştia creşteau într-un an ”cât alţii în zece”, rămâneau tineri şi nu îmbătrâneau.
Totuşi, greşelile au apărut, iar viaţa lor ca oameni nemuritori în trup fiind a cunoscut treptat degradarea. Cu cât greşeau mai mult, cu atât îmbătrâneau mai repede şi zilele în trup se scurtau văzând cu ochii. Când au constat ce se întâmplă au construit temple în care le era reconfigurată structura ADN-ului, reuşind astfel să-şi prelungească viaţa în trup.
Acest lucru nu a fost suficient. De ce? Pentru că odată cu înmulţirea greşelilor, a apărut uitarea de sine, cine sunt, de unde au venit, încotro se îndreaptă…
A apărut de asemenea şi moartea trupului fizic şi ca atare au intrat în ciclul reîntrupărilor planetare. La ora actuală există printre voi fiinţe primordiale întrupate care speră să le fie iertate greşelile pentru a părăsi planeta şi şi-au pus toată nădejdea în Tatăl Creator!
Ele speră să se întoarcă pe planeta de unde au venit! Aceasta este pe scurt povestea. Dacă povestea este adevărată sau nu, voi trebuie să descoperiţi. Am să vă dau un indiciu – simţirea.
Vă mulţumesc, Zamolxe!”
Virgil Marcu
NOTA REDACŢIEI!
Acest articol este scris prin intermediul mesajelor primite de către autor, de la o entitate divină.
