Originile şi istoria simbolului Hexagrama sau Steaua lui David

Hexagrama nu a fost întotdeauna asociată, după cum vom vedea în rândurile care urmează, cu statul evreu sau cu valorile iudaice. Cu toate că astăzi ne-am obișnuit cu acest semn grafic ca fiind o emblemă universal acceptată pentru iudaism și Israel, nu întotdeauna a fost cazul, iar în îndelungata sa carieră a avut cel puțin atâtea semnificații ca și pentagrama. După cum spuneam în celelalte articole, cu cât un simbol este mai simplu, cu atât poate fi atribuit mai multor idei, poate fi coptat de mai mulți indivizi ca semn personal și poate fi ”inventat” de culturi diferite ca eră și locație geografică.

Originile simbolului Hexagrama

Cea mai veche hexagramă cunoscută înregistrată în analele  arheologiei provine din Creta, în Phaistos (Festos). Sigiliile de piatră decorate cu acest simbol se găsesc la Muzeul Iraklion, alături de figuri cu opt și cu patru laturi, și datează dinaintea anului 1700 î.Chr., când palatul din Phaistos a fost distrus, adică cel puțin cu 700 de ani înainte de domnia regelui David în Israel. Cea mai veche hexagramă din Palestina este cea de pe lespedea sinagogii din Tell Hum, unde apare alături de pentagramă, însă este cu neputință să spunem ce rol avea aceasta la timpul respectiv. Putea avea o semnificație spirituală, un scop magic, sau decorativ și după cum am văzut și în articolele despre pentagramă, putea fi un semn de pietrar sau un semn al costructorilor, deși este puțin probabil. Un alt templu în care apare acest semn este la Baalbek, în Liban. Aici avem două hexagrame în incinta templului lui Bachus din secolul 2, una lucrată decorativ iar cealaltă încadrând figura unui om, posibil zeul însuși, iar asocierea cu Bachus-Dionyssos este foarte interesantă. Există hexagrame în lumea antică, însă nu toate par a avea o semnificație religioasă anume.

Reprezentarea simbolului Hexagrama

Din păcate pentru adepții teoriei protocronismului, cea mai veche reprezentare a stelei hexagonale nu este în România. Complexul monahal de la Șinca Veche, denumit și Templul de la Șinca Veche sau Biserica Ielelor, nu poate fi datat cu precizie, însă pereții plini de graffiti scrijelite pot da o dată aproximativă. Scrijeliturile datate în secolele 16-17 sunt mult mai erodate și mai puțin vizibile decât binecunoscutele simboluri din altar, celebra hexagramă care încadrează semnul Yin-Yang. Eu unul nu cred că aceste semne au fost lăsate nici de pelasgi, nici de ramani, nici de daci, nici de alte ființe mirobolante, ci de un entuziant esoterist pe la sfârșitul secolului 19, când mișcările teosofică și spiritistă atrăgeau mulți intelectuali. Sunt mult prea curate și prezintă prea puține semne de eroziune pentru a avea 5000 sau 7000 de ani, cât vehiculează anumite surse fără suport.

Legăturile simbolului Hexagrama cu religia iudaică

Hexagrama nu a avut o legătură prea strânsă cu iudaismul înainte de secolul 16, când a fost introdusă de către cabalistul Isaac Luria, probabil sub influențe arabe. Simbolul tradiţional al credinței mosaice era fără îndoială Menorah, candelabrul cu șapte lumânări, nicidecum Scutul lui David.  Înainte de acest veac, există utilizări rare ale pentagramei în civilizația iudaică, iar în lume hexagrama apare și dispare în istorie. Vedem o stea cu șase colțuri pe monede romane din primul secol, pe scutul lui Hermes-Mercur, ceea ce ar fi putut inspira povestea scutului la David în Iudeea aflată sub ocupație romană. Apare pe monede saxone, ale regatului Mercia, în secolul 8, pe diverse embleme heraldice personale prin nobilimea europeană și ca semn teritorial în Asia (tamga), însă fără asocieri religioase sau spirituale. Se pare că utilizarea hexagramei ca semn magic, esoteric și inițiatic a venit din India, prin filiera arabă, dat fiind raporturile comerciale și culturale deosebit de strânse dintre cele două regiuni. Cel mai probabil a intrat în Europa prin influența magiei și alchimiei arabe în Evul Mediu, arabii preluând-o la rândul lor din Orient. În tradiția arabă, aceasta mai este numită și Pecetea lui Solomon, chiar dacă în alte tradiții acesta este numele stelei cu cinci colțuri. În anumite zone, magia arabă atribuie același nume stelei cu opt colțuri, deci nimic nu ar trebui să ne mire… Manuscrisele magice arabe folosesc pentagrama și hexagrama câteodată nediferențiat, una în locul celeilalte, în special pe talismane și amulete. Steaua noastră cu şase colţuri apare destul de des și în decorațiunile pictate, sculptate și în pardoselile cu mozaic ale vechilor moschei, în special în Maroc, Algeria, Oman și Yemen, nu numai în sinagogi, rivalizând cu mult mai tradiționala stea octogonală.

Mihai Vârtejaru