Plante de leac pentru a ne feri de boli în sezonul rece – II
Continuăm prezentarea plantelor de leac cunoscute din strămoşi, care ne ajută la refacerea tonusului nostru general. Desigur, ele sunt de folos şi din perspective unor modalităţi fitoterapeutice de prevenire a oricăror afecţiuni, de aceea e bine să acordăm toată consideraţia noastră plantelor de leac.
Trei fraţi pătaţi (viola tricolor)
Această plantă se găseşte destul de frecvent în zonele deluroase şi Medicina veche a apreciat dintotdeauna micşuneaua, cum i se mai zice, prescriind-o ca depurativ pentru sânge, şi chiar ca vomitiv, sub formă de infuzie de 10 g plantă sau flori/litru. Femeile de la ţară spălau copiii care aveau bube dulci cu ceai de Trei fraţi pătaţi, ori îl dădeau imediat ca măsură contra acceselor de tuse. Aplicaţii moderne cu ceaiurile pe bază de Trei fraţi pătaţi în: acnee, alergie, eczeme, furunculoză, bronşită, colecistită, constipaţie, diskinezie biliară, intoxicaţie, tuse convulsivă, conform indicaţiilor terapeutului. Ajută la reglarea chakrelor gâtului şi plexului solar.
Obligeană (acorus calamus)
Obligeana e originară din Orient fiind naturalizată la noi pe lângă zonele cu apă. Planta era prescrisă de doctorii de altădată ca stomahic, tonic şi stimulent, antidispeptic. În present se uzitează fitoterapeutic în: anorexie, anxietate, balonări, colică abdominală, dispepsie, enterocolită, gastrită, nevroză (după sfatul specialistului). Echilibrează funcţiile chakrelor frunţii şi abdomenului.
Roiniţă (melissa officinalis)
Roiniţa creşte în mod natural prin păduri, însă, fiind foarte căutată de albine, se cultivă mult şi prin stupării, înflorind în iunie-august. Femeile de la ţară dau ceaiul şi decoctul de melisă pentru durere de stomac, de intestine şi pentru diaree. Fitoterapia modernă recomandă ceaiurile pe bază de Roiniţă pentru: dureri abdominale la adulţi -enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative, stare de vomă, fiind de ajutor pentru chakrele plexului solar şi cea abdominală.
Pedicuţă (lycopodium clavatum)
Pedicuţa se găseşte prin fâneţele de la munte, fiind un alt ingredient din panoplia vegetală a leacurilor de demult. Indicaţii fitoterapeutice moderne foarte interesante în: combaterea tabagismului şi alcoolismului (numai sub îndrumarea şi controlul medicului specialist, planta fiind toxică !). Ajută chakrele frunţii şi gâtului.
Săpunariţă (saponaria officinalis)
Numele plantei vine de la faptul că rădăcina plantei face, când este spălată sau fiartă, spume ca săpunul… Doctorii de altădată întrebuinţau destul de mult săpunariţa, atât rădăcina, cât şi frunzele, recomandându-le ca depurative (curăţitoare ale sângele. În fitoterapia actuală se recomandă ceaiurile pe bază de Săpunariţă ca adjuvant în: bronşită, eczeme, paraziţi intestinali (oxiuri), stare de vomă, colecistită, constipaţie, diskinezie biliară, intoxicaţii, plăgi etc. Determină echilibrarea chakrei ficatului.
Volbură (convolvulus arvensis)
Această plantă este alcătuită dintr-o tulpină târâtoare sau volubilă, lungă de 20-100 cm şi cu flori albe. Creşte prin locuri necultivate, prin grădini, pe câmpuri, în regiunile de câmpie şi montane. Este folosită des în constipaţie, făcându-se o infuzie din 2 linguriţe de plantă la o cană apă, cantitate ce se bea dimineaţa pe nemâncate. Fitoterapia recomandă Volbura (toată planta, inclusiv rizomul) în: colecistită, diskinezie biliară, hepatită cronică, ulcer gastrointestinal, furunculoză, neg, plagă. Ajută chakrele ficatului şi a plexului solar să se regleze.
Măghiran (majorana hortensis)
Binecunoscutul măghiran – folosit până şi în cântecele folclorice, este originar din Africa şi se cultivă la noi prin grădini, prin sere şi prin case, înflorind în iunieaugust. Vârfurile înflorite conţin un ulei esenţial odorant, ce stimulează sistemul nervos. În bucătărie, planta aceasta este folosită la condimentarea mai ales a ciorbelor de roşii sau de porc, la pateuri, plăcinte, pizza, sosuri, salată orientală. Fitoterapeuţii moderni recomandă măghiranul în: dureri (colici) abdominale la adulţi (enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative), meteorism (balonări), anorexie, insomnie, insuficienţă cardiacă cu edem, nevroză. Este de mare folos în reglarea chakrelor inimii, frunţii şi plexului solar.
Ţintaură (erythraea centaurium)
Ţintaura se găseşte, dacă ştim să căutăm şi dacă avem şi noroc, prin locuri mai puţin umblate. În medicina veche se întrebuinţau vârfurile înflorite (ce se culeg în iulie-septembrie) contra frigurilor dar şi a durerilor de stomac şi pentru ca să facă poftă de mâncare. Se mai recomandă Ţintaura în: diskinezie biliară, febră, lipsa poftei de mâncare – infuzie din o linguriţă de plantă, din care se bea câte un sfert, cu jumătate oră înainte de mese, ori sirop din infuzie preparată din 2 linguri de plantă la 300 ml de apă, la care se adaugă, după filtrare, o jumătate de kilogram de zahăr. Ţintaura se dovedeşte utilă pentru echilibrarea chakrelor ficatului şi a plexului solar.
Mahatma
