Poate fi realitatea din jurul nostru doar o reflexie a propriei imaginaţii?
Paradigma hologramei
În 1982 fizicianul Alain Aspect, descoperă faptul că particulele atomice supuse unor anumite condiţii, sunt capabile de a comunica instantaneu unele cu celelalte indiferent cât de mare ar fi distanţa ce le separă. Această teorie se opune teoriei lui Einstein, care exclude posibilitatea de comunicare mai rapidă decât viteza luminii. David Bohm, un alt fizician cunoscut, afirma că descoperirea lui Alain Aspect implică non-existenţa realităţii obiective, şi că, de fapt, universul ar fi o hologramă uriaşă. Holograma este o fotografie tridimensională, creată cu ajutorul unui laser; astfel, obiectul este supus unei băi de lumină cu o rază laser, în prima fază, apoi se direcţionează asupra acestei prime raze, lumina altei raze laser şi ceea ce rezultă prin interferenţa celor 2 raze se imprimă pe o peliculă fotografică. La developare apar o serie de linii deschise şi închise la culoare, dar care, supuse luminii unei alte raze laser, creează imaginea tridimensională a obiectului fotografiat. Separarea particulelor subatomice este doar o aparenţă, la un nivel mai profund, toate lucrurile sunt conectate; fiecare atom de carbon din creierul uman, spre exemplu, este conectat la particulele subatomice din fiecare stea de pe cer, din fiecare inimă care bate…
Într-un univers holografic până şi timpul şi spaţiul ar trebui interpretate ca simple proiecţii ale unui sistem mult mai complex. Astfel, realitatea nu este altceva decât o hiperhologramă, unde trecutul, prezentul şi viitorul coexistă în acelaşi timp… Dacă lumea concretă nu este decât o realitate secundară şi dacă tot ceea ce există nu e altceva decât o sumă de frecvenţe şi dacă, dintre acestea creierul uman selectează unele pe care le trasformă în percepţii senzoriale, atunci ce este realitatea obiectivă?! De fapt, ea nu există! Lumea materială este Maya, este iluzie, noi înşine suntem o iluzie. Suntem un fel de „receptori“ în această imensitate de frecvenţe şi ceea ce luăm de aici transformăm în realitate fizică. Acest concept este numit „paradigma holografică“. Dacă acest concept ar fi aplicat, tot ceea ce cunoaştem despre medicină şi metode de tratament, tot acest sistem ar fi totalmente schimbat de paradigma holografică. Cu alte cuvinte, dacă structura fizică a corpului este o proiecţie holografică a conştiinţei, atunci implicit ne face responsabili de sănătatea noastră. Ceea ce noi numim acum vindecare miraculoasă, s-ar putea datora transformării stării de conştiinţă care produce schimbări în holograma corpului. Să ne gândim, aşadar, că în universul holografic nu există limite ale schimbării pe care o putem aduce realităţii, totul este posibil… Absolut totul!
Rodica Crupenschi
