Reprezentarea şi semnificaţiile simbolului Hexagrama în cultura popoarelor iu...

Am văzut în articolele trecute ce semnificații avea hexagrama în contextul gândirii magice medievale și Renaștere. Este timpul să vedem cum anume a ajuns să reprezinte iudaismul și în general poporul evreu și mai ales, cât de mult temei poate fi pus în acest simbol ca semn istoric al evreilor.

Cum este reprezentată Hexagrama în viziunea lui Gershom Scholem?

Savantul Gershom Scholem, una dintre vocile importante ale Israelului și unul din marile nume ale istoriei religiilor a abordat pe scurt problema, însă deosebit de eficient. În opinia domniei sale, Steaua lui David nu reprezintă prin excelență poporul evreu și nici iudaismul, fiind un simbol mai mult sau mai puțin impus, ajuns să fie adoptat în mod general. Hexagrama nu ne amintește de nimic din Biblie și nu este legată de niciun eveniment sau revelație pioasă, nici din Talmud și nu este menționată în literatura de specialitate. Cu toată încărcătura sa magică și superstițioasă în literatura europeană, niciun învățat cabalist nu i-a dedicat vreodată vreun studiu mistic și nu a încercat să-i pătrundă misterele. Deși apare alături de pentagramă pe lespezile sinagogii din Capernaum, tot acolo apare și svastica, iar aceasta cu siguranță nu a fost considerată un simbol iudaic. Se pare că nici pe pietrele de mormânt ale evreilor, astăzi atât de des ornate cu Steaua lui David, aceasta nu apare decât în secolul 17, iar asta numai în orașul Praga, nu peste tot în lume. Foarte des citat pentru semnificația sacră a Stelei lui David este marele cabalist din secolul 16 Isaac Luria.

Ce legătură are aranjamentul mesei Pascale cu simbolul hexagramei?

Nenumărați autori s-au copiat reciproc arătând în sfatul său de aranjare a mesei de Paște tocmai steaua cu șase colțuri, însă Scholem arată cu destul de multă dezinvoltură că aranjamentul era menit să reprezinte o porțiune din Pomul Vieții: într-adevăr, două triunghiuri, dar nu intersectate, ci… unul sub altul. În secolul 19 acea explicație a mesei ritualului pascal, conform interpretării eronate a textului lui Luria, a devenit atât de răspândită încât farfuriile metalice pentru Seder au început să fie gravate cu această stea. Tradiția nu este mai veche de secolul 19, dovadă fiind farfuriile mai vechi, care arată modele cu totul diferite, precum cele douăsprezece seminții ale lui Israel și cele douăsprezece zodii.

De ce au adoptat popoarele iudaice simbolul hexagramei ca reprezentare culturală?

Înainte de secolul 19, hexagrama a apărut în viața evreilor în aceeși măsură în care a apărut în cea a creștinilor și arabilor, anume în amulete și în talismane, lucru despre care deja am discutat în articolele precedente. Prima semnificație mistică pare să o fi avut în secolul 18, apărând pe amuletele iudaice folosite de secta șabbatiană. Șabbata Zevi (1626-1676) a fost un rabin sefard deosebit de charismatic care pretindea că este Mesia cel mult așteptat. A adunat în jurul său o sectă numeroasă, în practicile cărora intrau și aceste amulete. Departe de a fi simple mezuzot, filactere iudaice ortodoxe, amuletele șabbatiene erau de sorginte cabalistă, folosind din abundență simboluri magice, scriituri celeste, semnături misterioase și combinații de litere. Printre numeroasele semne magice moștenite de la arabi a fost și steaua cu șase colțuri, care fusese numită de secta sa Pecetea lui Mesia. Însă nu avem dovezi clare privind semnificația ei completă: când erau întrebați despre semnificația ei, scribii șabatieni de amulete jurau că este doar un semn magic, și nimic mai mult. O altă poveste este cea a steagurilor comunităților evreiești. În anul 1354, regele Carol al IVlea oferă libertatea de a avea un steag comunității evreiești din Praga, însă nu știm exact ce figura pe acel steag.

În anul 1527, autoritățile au ordonat repezentanților comunității să primească intrarea regelui Ferdinand I cu steagul lor, pe care figura Steaua lui David, însă nu se știe dacă simbolul fusese impus de autoritățile creștine asupra evreilor sau dacă aceștia și-l aleseseră singuri. Iar acest semn nu era comun tuturor evreilor: cronicile ungare spun că evreii din Ofen (Budapesta) l-au întâmpinat în 1476 pe Matei Corvin cu steagul lor, pe care figurau două stele cu cinci colțuri. Steaua cu șase colțuri este emblema comunității evreiești din Praga, iar în secolele 17 și 18 începe să fie adoptată și în Germania și Austria. În alte țări nu apare înainte de secolul trecut pe niciun obiect de cult. Scholem semnalează faptul că în secolul 19 a avut cel mai mare avânt folosirea hexagramei, însă din păcate fără semnificații prea adânci: dorința comunităților evreiești de a adopta un simbol unitar, asemeni crucii creștinilor, a propulsat Steaua lui David peste tot, de la pereții și vitraliile sinagogilor până la cărțile de cult și broderiile decorative folosite în cadrul ritualului religios. Nimeni nu îl asocia cu vreo idee religioasă, însă era cunoscut ca un simbol menit să protejeze și să îndepărteze puterile potrivnice (demonice), adică aceeași semnificație ca și în cazul amuletelor.

Există înr-adevăr o legătură de nestrămutat între evrei şi simbolul stelei în cinci colţuri?

Scholem numește prodigioasa carieră a simbolului fără semnificație un semn al decadenței evreilor din acel secol. Mișcarea Sionistă a profitat de popularitatea sa și a adoptat în Congresul din 1897 semnul ca fiind reprezentativ pentru poporul evreu. Tot atunci a fost schițat steagul noului stat evreiesc: steaua lui David albastră pe un fond alb, între două linii albastre. La 28 Octombrie 1948, la cinci luni după crearea statului Israel, avea să fie adoptat ca drapel național. Deși adepții teoriilor conspiraționiste ar dori să creadă că oriunde este o hexagramă sunt automat și evrei, iar acolo unde sunt evrei este automat și un control din umbră exercitat de aceștia, realitatea este foarte diferită. Hexagrama nu a fost dintotdeauna simbolul evreilor, a fost cunoscută de mai multe popoare și a avut mai multe semnificații.

Mihai Vârtejaru