Să experimentăm bucuria de a trăi liberi – II

Cu speranţa că informaţiile din articolul precedent v-au fost de folos, voi continua să vă mai prezint câteva atitudini care reprezintă bariere în calea unui trai frumos, spun câteva pentru că despre acest subiect s-ar putea discuta foarte mult. A început postul Crăciunului şi cu atât mai mult să ne primenim, să ne înnoim veşmintele sufletului, să fim cât mai implicaţi în a face bine pentru noi şi pentru alţii, să dăruim fără orgolii, necondiţionat şi să perseverăm în evoluţia spirituală.

Se pune întrebarea – oare avem ce dărui ?

Nu putem să dăruim tristeţe, lacrimi, stres, ură, revoltă, agitaţie, orgolii, acestea nu sunt daruri nici pentru propria persoană. Pentru a da e nevoie de a avea din plin echilibru, linişte, pace, toleranţă şi apoi a dărui prin toate modalităţile pe care le putem aborda: cu gândul, prin vorbe, fapte, un sfat bun, a arăta cuiva o cale bună, a ajuta la diminuarea suferinţelor altora prin ceea ce se potriveşte la acel moment. Cel care primeşte se bucură şi primeşte cu drag şi recunoştiinţă doar dacă simte că darul s-a făcut din suflet, cu dragoste, altfel totul e ca o frunză în vânt.

Vă invit din nou să călătoriţi prin harta propriei vieţi şi să mai eliminaţi acele atitudini pe care le consideraţi blocaje în calea evoluţiei spirituale, faceţi acest lucru treptat, pas cu pas, încet dar bine, nu puteţi schimba totul deodată.

• În ce măsură cheltuiţi inutil pentru lucrurile exterioare ale corpului crezând că dă bine imaginii sau că este la modă, unele fiind chiar dăunătoare? Cât cheltuiţi ca să vă ucideţi celulele prin exces de cafea, alcool, fumat, droguri?
• Cât staţi pe zi la flecăreli timp în care se pot face lucruri minunate, rugăciuni, mers la biserică, tehnici de respiraţie, etc.
• În ce măsură viaţa intimă are la bază iubirea necondiţionată şi principiile divine?
• Câtă atenţie şi iubire acordaţi plantelor, animalelor, întregii naturi, încât să vă bucuraţi şi să mulţumiţi pentru un răsărit de soare, pentru bolta cu lună şi cu stele, pentru ploaie, ninsoare şi câte şi mai câte minunăţii lăsate de Dumnezeu pentru a ne ajuta să fim mai buni şi mai frumoşi?
• Cât de dependenţi sunteţi de alţii încât fără ei nu v-aţi descurca sau cât acceptaţi să fie alţii dependenţi de dumneavostră încât nu s-ar descurca singuri (desigur nu e vorba despre copiii mici care au nevoie de ajutor)?
• De câte ori aţi avut satisfacţia dominării în propria familie sau în a-i domina pe alţii pe motivul că sunteţi atotştiutor sau că numai dumneavoastră faceţi bine un lucru, devalorizându- i pe ceilalţi?
• Aveţi puterea şi curajul de a vă recunoaşte o greşeală şi a vă cere iertare sau alegeţi tergiversarea lucrurilor ascunzând adevărul?
• Cât de mult vă interesează viaţa altora sau chiar vă amestecaţi în viaţa lor fără să vedeţi că mai aveţi de lucru în propria grădină? Sunt doar câteva aspecte, lista poate continua enorm de mult, acest lucru îl dovedeşte viaţa zilnică plină de puzderii de amărăciuni care parcă nu se mai termină. Nimeni nu e perfect, evoluţia se realizează cu implicare şi cu perseverenţă, roadele se culeg una câte una, tot timpul avem ce perfecţiona pentru a fi disponibili spre creşterea continuă a parametrilor de ingerare a Luminii.

Comuniunea cu Dumnezeu ne aduce înţelepciunea care ne ajută să scăpăm de cât mai multe lucruri inutile care ne împovărează viaţa. Dacă ar fi tot mai mulţi dedicaţi schimbărilor în bine, ar atrage şi pe alţii pe acest drum şi ar fi un bine imens pentru societate, pentru ţara aceasta minunată. Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să triumfăm prin înţelepciune, înţelegere şi armonie.

Marilena Moldovan