Să învăţăm să fim ca albinele!
Fiecare dintre noi a văzut de-a lungul vieţii sale cum arată o albină. Aceste insecte micuţe şi atât de harnice – spune legenda lor – nu aparţin Pământului, ci au fost aduse pe planeta noastră de către o altă rasă umanoidă, care a contribuit la apariţia speciei Homo Sapiens. Începând din primele săptămâni ale primăverii şi până toamna, uneori chiar până toamna târziu, albinele zboară peste tot pe unde găsesc flori şi copaci înfloriţi şi culeg polenul lor. Cercetătorii au constatat în studiile lor că de multe ori albinele parcurg chiar zeci de kilometri când adună polenul, însă se întorc fără greşeală la stupul din care fac parte.
Ce exemplu ne pot da albinele?
Simţul disciplinei şi al sacrificiului. Aşa cum sunt şi furnicile considerate, la fel albinele reprezintă insecte care manifestă un instinct social. Sunt insecte sociale, trăiesc în grup, lucrează zi de zi, atât pentru ele, cât şi pentru trântorii stupului, dar şi pentru matca lor, considerată regina stupului. Ne uităm la ele, mai ales vara, cum zboară din floare în floare, şi când mai obosesc, că şi ele sunt vietăţi, se mai aşează puţin şi apoi continuă. Ele nu cer bani, nu au pretenţii, nu pun condiţii, nu au ifose ca oamenii, ştiu să-şi facă treaba pentru care s-au născut, îşi îndeplinesc exemplar rolul lor în societatea în care trăiesc. Atunci când stupul este atacat de vreun intrus, familia de albine porneşte cu mic cu mare şi îi trage inamicului o bătălie straşnică. Desigur, multe din ele mor în timpul conflictului, dar asta nu contează, stupul trebuie să rămână întreg. Când în celulele hexagonale din ceară sunt depuse ouălele de albine, o categorie de albine lucrătoare hrănesc din oră în oră puii. Ele nu fac nicio diferenţă că acela e puiul unei albine şi celălalt e puiul altei albine, grija faţă de generația viitoare e o prioritate. Aceste insecte atât de mici, aparent firave şi vulnerabile, că dacă îi dai un bobârnac unei albine e posibil chiar să moară, cum de ştiu ele să-şi îndeplinească rolul în societatea lor, într-un mod atât de exemplar? Oare între ele nu au loc schimburi de informaţii prin semnale chimice, tot aşa cum noi oamenii comunicăm prin cuvinte? Ba da, însă ceea ce este chiar minunat la albine este că, deşi fiecare este diferită, căci fiecare vietate are propriul său cod de ADN, ele nu se ceartă între ele, aşa cum fac mai mereu oamenii.
De ce ar trebui sǎ tragem învǎțǎturi de la albine?
Acum să vă întreb ceva foarte interesant, dragi prieteni. Aşa cum se poate înţelege, şi albinele ca orice vietăţi au alfabetul lor, compus din schimburi chimice de informaţie. Oare credeţi că ele atunci când comunică în interiorul stupului, nu pot avea păreri diferite unele faţă de altele? Dacă fiecare dintre ele, aşa cum a descoperit ştiinţa, emite atât un feromon (substanţă pentru comunicare chimică între ele) de comunicare personală, cât şi unul de comunicare cu restul grupului, atunci înseamnă că albinele pot emite păreri proprii, sub forma unor semnale biochimice. Atunci dacă ele au propriile păreri chimice, să zicem, de ce nu se ceartă niciodată între ele, aşa cum facem noi oamenii, care ne considerăm cununa creaţiei? Dacă albinele muncesc şi trăiesc exemplar în stupul lor, se poate spune că ele sunt cu mult mai evoluate decât oamenii, care în fiecare zi găsesc câte un motiv de ciondăneală din te miri ce. Ba oamenii îşi mai şi impun unii altora cu stoicism tot felul de criterii de acceptare şi de control, şi pentru ce? Şi continuă să se lovească cu vorbe tari şi aspre care otrăvesc atmosfera mentală. Au pretenţii mari, cer mult şi în schimb dau puţin, iar nebunia asta continuă zi de zi, de parcă asta îi mai trebuia Geei, entitatea aceasta atât de minunată care suportă 6 miliarde de fiinţe umane pe ”pielea” ei. De ce nu învaţă oamenii de la insecte precum albinele? Marii Maeştrii Shaolin învăţau tehnici performante tocmai de la insecte şi animale, care sunt cei mai buni Profesori necuvântători pe care Dumnezeu ni i-a dat să-i avem aici pe Pământ. Şi oamenii ce fac? Vânează şi ucid animalele pentru restaurante şi case de modă, pentru cosmetice, exploatăm într-un mod barbar munca albinelor (mii de milioane de tone de miere produc albinele anual pe care oamenii o consumă), când de fapt ar trebui să ne gândim că ele constituie un exemplu oferit de Creator, ca să luăm aminte să ne comportăm ca ele, şi de abia atunci când „Toţi vom fi ca Unul şi Unul vom fi toţi” – cum spunea şi Iisus, vom fi o societate ideală, în care nu vor mai fi conflicte şi toată lumea va trăi la modul ideal. Şi atunci să ne gândim, totuşi, că în societatea aceasta umană există trei categorii de: ”albinele”, ”trântorii” şi ”viespile”. În timp ce ”albinele” sunt harnice, muncesc fără pretenţii pentru binele tuturor, ”trântorii” se folosesc de rodul muncii albinelor, iar ”viespile” imită şi de multe ori fură din munca albinelor. Şi acum întrebaţi-vă: aţi putea învăţa ceva de la albine?
Mahatma
