Semnificația Deniilor din Săptămâna Patimilor

Deniile încep din seara sărbătorii de Florii și țin până în Vinerea Mare când se cântă Prohodul Domnului.

Cuvântul denie vine din limba slavonă ”vdenie”, care înseamnă slujbă nocturnă sau priveghere. În Transilvania, deniilor li se mai spune ”straste”, care înseamnă patimă. Expresia ”a merge în strasti” înseamnă a merge la denii.

Deniile se țin doar 2 săptămâni din timpul anului bisericesc, și anume în săptămâna 5 și 7 din Postul Sfintelor Paști. Denumirea de Denie s-a păstrat pentru Săptămâna Patimilor pentru că se țin seara.

Denia în schimb, nu se aseamănă cu Utrenia din zilele obișnuite pentru că ea cuprinde cântări și rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paști.

În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care amintește de gestul făcut de Hristos înainte de Cina cea de Taină când a spălat picioarele ucenicilor săi.

Semnificația Deniilor

Luni – în timpul slujbei Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif, care a fost vândut de frații săi în Egipt, o preînchipuire a lui Isus vândut de Iuda. În timpul slujbei se mai pomenește de smochinul  blestemat de Isus să se usuce pentru a nu da rod. Astfel, omul trebuie să înțeleagă că Dumnezeu este și dreptate și iubire, te răsplătește dar te și pedepsește.

Marți – se pomenesc cele 10 fecioare, din care 5 au avut candela cu ulei, iar celelalte au avut candela fără ulei. Candela fără ulei reprezintă nepăsarea față de ceilalți, iar candela cu ulei reprezintă smerenia și dărnicia.

Miercuri – azi se pomenește femeia păcătoasă care i-a spălat cu lacrimi picioarele Mântuitorului, și i le-a uns cu mir, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Totodată Miercuri este ziua în care Iuda l-a vândut pe Hristos fariseilor, pe 30 de arginți.

Joi – Joia Patimilor este închinată evenimentelor importante din viața Mântuitorului, și anume: spălarea picioarelor ucenicilor săi, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească (rugăciunea din grădina Ghetsimani, când Isus se roagă Tatălui Său) și începutul patimilor prin vinderea Domnului. În această seară se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Crucea în naosul bisericii. Obiceiul este ca în timp ce se citesc Evangheliile, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.

Vinerea Mare – se mai numește Vinerea Seacă sau a Patimilor ( pentru că bătrânele țin post negru, iar seara iau anafură de la biserică), pentru că în această zi a fost răstignit Isus. Este o zi aliturgică, pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos sub forma pâinii și a vinului. În seara acestei zile se oficiază Prohodul Domnului. În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf ( care îl închipuie mort pe Mântuitor înconjurat de Apostoli și Sfânta Fecioară), pe sub care trec credincioșii. Se spune că cei ce trec de 3 ori pe sub ”masă”, nu îi doare capul, nici mijlocul, iar dacă se șterg cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. După ce se cântă Prohodul se înconjoară Biserica de 3 ori și se împart florile aduse credincioșilor( care se spune că sunt de leac).

Sâmbăta –  în această zi prăznuim îngroparea Mântuitorului. Sâmbătă seara începe slujba Învierii.