Tot ce trebuie să ştim despre simbolul svasticii

La ce vă gândiţi când vedeţi acest simbol, în primul rând? Care este noţiunea la care vă duce cu gândul? Svastica este unul dintre cele mai vechi simboluri ale omenirii şi totodată, unul dintre cele mai neînţelese. Astăzi reacţionăm destul de aspru la vederea acestui simbol, dar ar trebui să ne întrebăm de ce a ajuns să semnifice nazismul şi intoleranţa, şi mai ales, ce semnifica el înainte de a fi adoptat de către fascismul german.

Care este astǎzi semnificația svasticii?

Semnificaţia în sfera occidentală, este strict legată de înţelesul său în istorie. Svastica a devenit imaginea tipică a noţiunii de ură rasială şi intoleranţă din pricina adoptării sale de către Partidul Nazist în 1920. Simbolul fusese folosit de către Partidul Muncitoresc German, D.A.P., dar şi de aşa-numita „Societate Thule” (Thule-Gesellschaft) sub influenţa unor gânditori precum Emile Burnouf şi Guido von List. De asemenea, un steag cu svastică fusese adoptat în 1907 de către Ordinul Noilor Templieri fondat de misticul Lanz von Liebensfels, patronul şi fondatorul revistei naţionaliste „Ostara”. Von Liebenfels adera la aceeaşi doctrină rasială ca şi Grupul Thule, publica articole antisemite şi rasiste, cu accent pe superioritatea neamului germanic, promovând un anume tip de gândire numită ariosofie. Curentul ariosofic glorifica supremaţia spirituală a rasei albe, a arienilor, bazându-şi doctrina pe tradiţiile germanice şi pe descoperirile arheologice. Indienii arieni erau văzuţi ca rasa primară cuceritoare, şi ce alt simbol ar fi fost mai grăitor pentru urmaşii acestora decât svastica.

Când a apǎrut svastica?

Într-adevăr, svastica nu apare odată cu nazismul, ci cu mii de ani înaintea sa. Se găseşte pretutindeni în Europa veche, întinzându-se până în Orientul Mijlociu, India, China şi poate chiar mai departe. Cea mai veche atestare a simbolului nu este nici în Scandinavia, patria lui Odin, şi nici în India, căminul celebrei culturi de pe valea Indusului, spre dezamăgirea ariosofiştilor. Credem sau nu, forma cea mai timpurie apare chiar în curtea noastră, în cultura Vinca-Turdaş în Europa Neolitică, iar de acolo se pare că a fost importată pretutindeni. În civilizaţia cretană a fost folosită ca semn sacru sau ca element decorativ, grecii moştenind de la ei motivele decorative de tip labirint având svastica în centru. Pe malul Indusului, vechile sigilii ale civilizaţiei Harappa, contemporană cu primii ani ai Egiptului timpuriu şi cu civilizaţia sumerienilor, arată svastici de diferite forme şi orientări. India a păstrat tradiţia acestui simbol, trecând în buddhism.

Rar întâlnim o statuie a lui Buddha fără simbolul svasticii pe piept, pe palmă sau pe haine. Svastica este omniprezentă în Asia, având cele mai benigne conotaţii, de la pace, prosperitate (India), noroc (Nepal, India, Pakistan), până la eternitate (Mongolia) şi sacru (Coreea, India). În Europa, svastica este încă asociată ideii de ură şi rasism, motiv pentru care este blamată afişarea ei. În 2005, Uniunea Europeană a încercat să interzică acest simbol, însă a fost confruntată cu obiecţii majore din partea multor naţiuni, printre care lideră de opinie a fost Marea Britanie. În 2007, deţinând preşedinţia Uniunii Europene, Germania a încercat propunerea unor sancţiuni drastice asupra afişării svasticii, conform legii interzicerii simbolurilor organizaţiilor neconstituţionale. A fost contracarată de protestele grupărilor hinduse din întreaga Europă, potrivit cărora, deşi a fost timp de aproape 50 de ani simbolul nazismului, svastica fusese înainte de aceasta, timp de 5000 de ani, un simbol al păcii.