Totul trebuie să fie în armonie cu cele 5 elemente naturale ale planetei pe ca...

Ce se întâmplă cu pădurile din România?

În munţii noştri se întâmplă fenomene de care nu se prea vorbeşte în mass-media sau se vorbeşte prea puţin. Am coborât de la căsuţa noastră din munţi pe valea Arieşului luând drumul spre Bistriţa. Mi-am propus să privesc cu atenţie locurile minunate pe unde trec.

Era o zi superbă, însorită, un peisaj splendid cu multă verdeaţă, semisălbatic, căsuţe mici modeste, aruncate pe ici pe acolo pe dealurile molcome, salcâmii înfloriţi, drumul îngust şi prăfuit îţi dădeau senzaţia de altă lume, alt tărâm, chiar altă dimensiune.

Desfătarea ochilor nu a ţinut prea mult pentru că am intrat într-o realitate dură văzând livezi uscate şi neîngrijite, iar în pădurile din munţi mai toţi brazii uscaţi. Pâlcuri enorme sau mai mici, apăreau ca pecinginea pe toată suprafaţa verde a pădurii. Ce era mai şocant, că peste tot pe lângă apă copaci uscaţi erau mulţi şi arătau ca nişte războinici înfrânţi şi prăfuiţi. Am avut o senzaţie stranie de neputinţă şi mi-am pus o întrebare firească în gând: oare de ce? Răspunsul mi-a venit brusc şi clar: „asta aţi dat, asta aveţi, iar nepăsarea voastră o să vă coste”! Iarăşi, am simţit că mă sufoc de disperare şi neputinţă …

Rezultatele acţiunilor noastre necugetate asupra naturii

Am tăiat şi tăiem fără control pădurile pentru un pumn de bani, iar acum ca pedeapsă copacii ne părăsesc masiv pentru că din lipsă de discernământ şi nepăsare nu ne-am apărat dreptul la oxigen, de fapt, dreptul la viaţă. Copacii din Apuseni se usucă şi mor pur şi simplu, iar noi în naivitatea noastră aşteptăm ploaie, recolte bogate şi aer de respirat.

Concret se usucă coniferele, acei copaci care oxigenează cel mai bine aerul. Dar, aceşti copaci sunt cei mai masacraţi în fiecare an de Crăciun pentru mofturi şi tradiţie!

Ce ziceţi, n-au dreptate să se supere şi ei şi să plece acum, când prinşi de tehnologie şi tot felul de „treburi importante” nu ne mai înfrăţim cu copacii, ci cu maşina, calculatorul, telefonul sofisticat şi mergem să ne recreem la supermarket?

Acelaşi fenomen la fel de grav se întâmplă şi în pădurile din Retezat. Acum câţiva ani un om bine pus la punct cu „necazul” pădurilor din zona aceea ne spunea că există un vierme sub coajă. Din această cauză coaja de pe copaci se macină şi cade, iar în urma acestei boli copacii se usucă şi mor. Fenomenul era îngrijorător de acum patru-cinci ani… oare acum ce-o mai fi?

S-au găsit totuşi soluţii în vreun laborator? Şi în care anume? Acum când banii nu mai merg spre cercetarea şi ajutorul dat naturii, ci spre prostii, politică stupidă, afaceri tenebroase şi câte altele…?!

Ce dacă avem o ţară minunată, cu toate formele de relief, cu peisaje de basm, cu potenţial turistic, din care ar ieşi bani frumoşi?

Nu, noi când avem ce vinde şi ce distruge o facem cu nesăbuinţă pentru un pumn de bani cu care apoi să plecăm în vacanţă spre alte meleaguri, cu locaţii de lux şi desfătare.

În pădurile noastre, turiştii necivilizaţi depozitează la plecare tone de gunoaie, scrijelesc copacii, rup lemn de foc de unde le convine, etc.! Pădurarii transformaţi în paznici sunt un fel de sperietori comice în slujba marilor proprietari veniţi de peste mări şi ţări să ne jefuiască, sau a proprietarilor locali care vând copacii bucată cu bucată ca să se îmbogăţească pe sudoarea şi oasele moşilor şi strămoşilor lor!

De câte ori trec pe lângă pădure, le trimit copacilor iubirea şi energia pe care pot s-o dau în acel moment. Copacii mor în picioare în mai toate cazurile, dar se întâmplă uneori să se dezrădăcineze şi să se prăbuşească. Ceilalţi copaci, muţi şi pe neobservate îi sprijină în cădere cât pot. Le-am simţit tristeţea acestei agonii, de fapt o nelegiuire produsă de nepăsarea oamenilor. Între a salva un pom şi a salva un om cu energia mea, bucuroasă aş salva pomul, pentru că omul are tot ce-i trebuie ca să se salveze în timp ce copacul este limitat de nemişcare!

Şi dacă oamenii trăiesc într-un somn hipnotic, indus de o rasă agresivă, dar grefat pe lăcomia, superficialitatea, neînţelegerea şi lipsa de responsabilitate şi nu se pot salva pe ei, cum să salveze natura de care sunt legaţi direct?!

Am uitat cât de important este să trăim în echilibru cu natura

Mari învăţaţi asiatici şi Zamolxe al nostru susţin că toate lucrurile trebuie să fie în armonie, echilibrând cele cinci elemente care se susţin şi se ajută. Atât de mult am uitat aceste lucruri şi atât de urât am destabilizat cu nesăbuinţă natura firească a lucrurilor, încât vrem sau nu suportăm consecinţele acestei nesăbuinţe! Somnul uitării şi lipsa de cunoaştere ne-au adus în pragul colapsului planetar. Alunecările de teren, tornadele, cutremurele, inundaţiile, dar şi seceta cumplită sunt consecinţele drastice ale nepăsării noastre şi a lipsei noastre de responsabilitate.

Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ci ne pedepsim singuri prin lipsa de atitudine, ignoranţă şi acceptare tacită. Am trecut pe „pilot automat” şi nu mai suntem în stare să distingem binele de rău, dreptul elementar de privilegiu. Ne dăm bruma de energie pe lucruri de nimic, să fim în trend, să supravieţuim bolilor şi suferinţelor, să ne pierdem timpul în politică şi sport…

„Şi-avem şi avantajul peste toate, / De-a trece în moarte pe neobservate!”

Cecilia David