Tradiţii de masacrare a naturii
Obiceiuri, tradiţii, sărbători! Tragem o linie şi adunăm, dar ce rezultat constatăm de fapt? La fiecare sărbătoare a naşterii şi a morţii trebuie musai să sacrificăm ceva, ca să ne simţim bine şi… în tradiţie! Dacă toate datinile le-am împrumutat de la precreştini, n-am putea schimba câte ceva pe ici pe colo? De Paşte n-ar fi suficient ouă roşii, pască, cozonac şi vin? De ce trebuie sacrificaţi miei nevinovaţi şi iezi care pur şi simplu plâng când îi duci la tăiere? Aţi asistat vreodată la un asemenea spectacol? Eu da, şi de atunci nu mai mănânc miel. Dus cu forţa la tăiere ieduţul cu ochii blânzi plângea şi behăia speriat. Capra încerca cu disperare să iasă din ţarc să-l salveze. Am oprit masacul şi-am plecat de acolo bulversată. Dar cine a venit după mine să cumpere alt miel a gândit la fel?
Tăierea brazilor de Crăciun
La sărbătorile de iarnă masacrăm brăduţii ca să ne împodobească viaţa şi casa. “Cadavrul” unui brăduţ nu va fi niciodată prilej de bucurie pentru un om conştient. Un mic prieten îmi spunea că urăşte vazele. El considera că vazele sunt sicriele florilor. Evident, florile stau mult mai frumos în grădină. Pentru casă putem cumpăra ghivece înflorite. Să ne întoarcem însă la brăduţii noştri… Pentru plăcerile noastre egoiste, masacrăm fără discernământ viitoarele păduri, plămânii planetari, aurul verde al acesteia, sursa noastră de oxigen. Ştiţi cât îi trebuie unui brăduţ ca să ajungă bun de “pom de Crăciun”? Cincisprezece – douăzeci de ani!
Masacrăm cu sălbăticie pentru un moft (frumos şi tentant, ce-i drept) mii de brazi anual. Dar dacă am cumpăra brazi în ghiveci cu rădăcini, pe care apoi i-am planta în faţa blocului sau în grădină? Sau am putea cumpăra brad de plastic şi câteva crenguţe în vază pentru miros. N-am fi mai câştigaţi astfel, dacât să tăiem fără milă viitorul oxigen al copiilor noştri? După ce-i împodobim câteva zile, umplem spaţiile de gunoi cu ei, înjurându-i în gând că ne-au făcut mizerie în casă… Dacă fiecare am avea un brăduţ în faţa casei, cu beculeţe frumos colorate aprinse, n-ar arăta casa noastră ca în poveşti? Pentru cei care locuiesc la bloc este valabilă varianta crenguţelor ambientale.
De ce distrugem natura înconjurătoare?
Avem o planetă minunată cu tot ce-i trebuie ca să ne susţină, dar noi în aroganţa şi în ignoranţa noastră am betonat-o, am sufocat-o cu tot felul de construcţii din materiale nocive, i-am distrus natura în proporţie de 70%! Şi nici acolo unde natura a rămas la ea acasă n-o lăsăm în pace. Năvălim peste flora şi fauna planetară, ca pe tarlaua noastră proprie. Rupem, jumulim, tăiem, dăm foc, aruncăm gunoaie şi pe urmă ne întrebăm de ce nu ne mai ajunge aerul şi de ce bem apă cu viermi şi alte impurităţi… Dragii mei, măcar de dragul generaţiilor viitoare e timpul să gândim altfel, să găsim soluţii, să schimbăm tradiţiile păguboase şi păgubitoare! Suntem responsabili fiecare în parte pentru viitorul planetei şi al umarşilor noştri! Nu v-aţi pus întrebarea de ce mor oamenii mult mai de vreme decât se murea altă dată şi de ce bolile au năpădit oamenii, precum buruiana rea cultura?
Gândiţi constructiv, acţionaţi în consecinţă şi veţi vedea cum lucrurile se schimbă sub ochii noştri.
Cecilia David
