Visele premonitorii: cum ne dăm seama de ceea ce o să se întâmple?

Visele premonitorii ne duc într-o realitate mai mult sau mai puțin alternativă, cu accente profetice, în care breșele în timp există, alături de posibilitatea de a ști ceea ce urmează să se întâmple, înainte să se întâmple.

Să fie oare, posibil, să fim deja siguri de ceea ce urmează să se întâmple?

Partea interesantă este că singurul mod de a confirma un vis „premonitoriu” este… realitatea însăși. Chiar dacă ni s-a întâmplat să avem un vis despre care intuim că ne pune în contact cu o realitate care nu a avut încă loc, dar urmează, este dificil să stabilim cu certitudine că este un vis premonitoriu. Majoritatea viselor reprezintă împletiri ale senzațiilor și emoțiilor de peste zi. Este probabil ca în vis să apară asocieri ale experiențelor din timpul zilei, într-o formă voalată, dar care exprimă simbolistica subconștientă.

Auzim sintagma „vise premonitorii”, iar latura analitică a psihicului nostru tinde să nege că aceste fenomene sunt posibile. Totuși, există cazuri reale în care visele au prezis o realitate. Poate că și tu ai avut un vis care s-a adeverit.

Îmi amintesc cum am visat că asistam la înmormântarea unei persoane dragi, care mi-a fost ca o bunică. A doua zi aveam să aflu că și-a luat zborul din lumea asta. Potrivirea mi-a creat fiori pe șira spinării. Prima tendință a minții mele a fost să caut argumente  raționale și să cataloghez totul drept coincidență. Am citit, ulterior, despre astfel de cazuri și am aflat că elementul esențial într-o astfel de sincronicitate este legătura emoțională între două persoane: Mame care simt când copiilor nu le este bine, parteneri care spun un lucru în același timp, o prietenă care sună fix când te gândești la ea.

Întâmplări neîntâmplătoare

Elementul afectiv este cel care unește experiențele, iar dacă îl ascultăm pe Jung, aflăm că împărtășim un inconștient colectiv, care întărește ideea interconexiunii dintre noi. Dacă emoția ar fi un cod împărtășit reciproc, o frecvență anume – atunci ne-am putea conecta mai ușor la realitatea persoanei cu care avem o legătură puternică din punct de vedere afectiv. Timpul inconștientului colectiv este etern, căci el înregistrează totalitatea experiențelor umane. Se pare că momentul acum are și un alt sens: trăind în timpul mitic, acel illo tempore al basmelor,

În eseul „Conștient, inconștient, individuație”, Jung aseamănă inconștientul cu Janus, zeul roman al schimbării. El are o față îndreptată spre trecut, iar alta către viitor: o latură preistorică, preconștientă și o latură anticipativă. Ideea se bazează pe observația că omul nu se naște tabula rasa, ci el continuă o evoluție istorică, repetând stadiul de dezvoltare atins de antecesori.

El spune că există  vise și viziuni atât de puternice, încât oamenii refuză să creadă că ele emerg din inconștient, așa că le atribuie sursa unui supraconștient. Ceea ce psihologia vestică numește inconștient, indienii numesc supraconștiință. Totuși, inconștientul nu poate fi înțeles în absența unui ego conștient care să conecteze experiențele. Nu poate exista conștiență în absența cuiva care să spună: „Sunt conștient!”

Atunci când nu știm ce să credem în privința unui vis, este important să ne ascultăm vocea interioară. Uneori, presimțirile pot salva situații. Totuși, dincolo de îndoieli, avem nevoie să ne încredem în fluxul natural al vieții și în sensul profund al lucrurile care se întâmplă.

Scriind aceste rânduri mi-a răsărit în minte o asociere muzicală acompaniată de un videoclip pe măsură: Nickelback – Savin’ me. Oare cât este destin și cât este alegere? Alegere conștientă sau inconștientă? Lista întrebărilor poate continua…

Sursa:

Jung, C. – „Arhetipurile și inconștientul colectiv”

 

Ioana Olărașu

Protejeaza-ti somnul de visele rele:>>>