Zimbrul românesc este moştenirea neamului geto-dac

Zimbrul românesc este moştenirea neamului geto-dac iar ţara noastră este dăruită de Creator cu multe frumuseţi inestimabile, de care trebuie să avem grijă dacă vrem să ne bucurăm şi peste 50 sau 100 de ani de ele. Avem cele mai multe păduri şi râuri, ca densitate a lor, de pe tot continentul european, iar dacă ar fi să ne referim la alte continente, poate doar una sau două ţări din America de Sud să rivalizeze cu România, din întreaga lume.

Istoria zimbrului pe teritoriul României

Unul dintre simbolurile dăinuirii noastre, ca zestre ancestrală lăsată nouă spre cinstire şi păstrare, este zimbrul. Animal cu trăsături elegante şi ferme în acelaşi timp, fiind din aceeaşi familie a bizonului, dar mai mic în mărime, vechimea sa nu poate fi estimată cu certitudine. Şi asta datorită înrudirii sale cu bizonul, pe care-l aflăm în preeria nord-americană. Din acest motiv putem considera că această specie migra fără probleme în vremuri când Europa era legată de America de Nord printr-o presupusă întindere de uscat. Cu timpul bizonul european – zimbrul, s-a împuţinat tot mai mult, la noi în România rămânând în secolele anterioare regiunea unde aceste frumoase animale se aflau într-un număr mai mare. Haţegul este principala rezervaţie din România unde zimbrii au fost ocrotiţi şi consideraţi importantă atracţie turistică. Cunoscuţi încă de pe vremea strămoşilor noştri daci, zimbrii reprezintă pentru noi o bogăţie de care trebuie să ne bucurăm. Numărul lor era la un moment dat, în urmă cu aproximativ 12 ani, în scădere, şi au fost luate măsuri pentru înmulţirea lor. Ca urmare, au fost amenajate câteva zone din ţară, pentru a se realiza grupuri distincte de zimbri, unul dintre acestea fiind în Neamţ. Fiind situată la 3 kilometri de oraşul Haţeg, rezervaţia pe lângă care şi eu am trecut în urmă cu un an, dar şi acum doi ani, din pădurea Slivuţ este cea mai cunoscută din România. Deşi în anul 2002 încă existau doi zimbri veterani, Romi şi Romina, alţi doi, dintre care unul de doar trei ani, completează grupul ce atrage curiozitatea turiştilor din România şi din alte ţări. În 1958 existau cam 30 de exemplare, iar în prezent în altă rezervaţie din Bucşani, Dâmboviţa, se află alte 50 de exemplare, ca măsură de înmulţire. În trecutul României în Munţii Carpaţi existau turme mari de zimbri, care hălăduiau în voie pe teritoriile autohtone, ţăranii români din secolele voievozilor primelor principate fiind obişnuiţi cu apariţia acestor animale în apropierea zonelor în care locuiau. Este atestat faptul că în anul 1354 voievodul Dragoş Vodă a bătut pe una din feţele monedelor de atunci un cap de bour, dar pentru că această specie diferită de cea a zimbrului a dispărut în vremurile acelea, pe monedele respective capul de bour a fost înlocuit cu cel de zimbru. Dacă veţi merge prin judeţele Ardealului veţi putea întâlni emblema cu zimbrul pe ea, semn al durabilităţii obiceiurilor şi tradiţiilor acelor zone încărcate de legende şi frumuseţi naturale.

Ce tip de habitat şi comportament adoptă zimbrul?

Comportamentul acestor animale maiestuoase şi parcă blânde, în acelaşi timp, este unul de tip social, întocmai ca şi al omului. Putem considera că este un adevărat privilegiu pe care natura ni-l poate oferi, dacă am vizita astfel de rezervaţii de zimbri din România, pentru a putea vedea pe viu felul în care trăiesc şi se manifestă zimbrii. Aceştia pot trăi în păduri, în grupuri relativ mici, doar dacă au asigurată hrana din abundenţă, aşa cum habitatul natural sălbatic le poate oferi. Ei consumă plante din 15-20 de specii, iar uneori masa lemnoasă a copacilor (coaja) constituie un supliment necesar pentru tonusul lor normal. Acum primăvara a venit, iar în curând vara va începe, sezonul cald şi umed din zona Haţegului, dar şi din celelalte rezervaţii de zimbri, oferind oportunitatea de a vizita astfel de locuri încărcate de frumuseţe naturală reconfortantă, de a admira aceste animale minunate, care-şi au rolul lor în ecosistemul ţării noastre fără îndoială, şi de ce nu, chiar în ecosistemul planetar. Folosiţi perioada de vară a concediului pentru a face o excursie de neuitat către locurile unde zimbrii pot fi văzuţi aşa cum sunt ei, şi puteţi rămâne cu amintiri de neuitat pe care să le înrămaţi în albumele voastre cu fotografii, în care să vă uitaţi atunci când neaua anilor vi se va aşterne peste creştet.

Cornel Nicula